Archive for the Salticizi Category

Doua specii de salticizi – 7 Aprilie 2012

Posted in Comana, Salticizi on April 26, 2012 by maxpho

Cu ocazia unei “vizite” scurte in Padurea Comana in dupa-amiaza zilei de 7 aprilie, am reusit sa gasesc si cateva specii de paianjeni saritori. Doua dintre aceste specii le-am fotografiat mai intens folosind tehnica suprapunerii cadrelor cu plane diferite de focalizare cu ajutorul softului Helicon-Focus.

Prima specie: Carrhotus xanthogramma femela. Specia este una foarte rara in Europa, desi in regiunea Comana am vazut ca nu e nici pe departe asa. Ceea ce nu ma poate decat bucura.

Si o imagine de detaliu a ochilor:

 

Cea de a doua specie: Evarcha falcata mascul. O specie comuna in regiunea Padurii Comana.

Si imaginea de detaliu a ochilor:

Alte imagini sunt in curs de procesare.

Max

(26 Aprilie 2012)

Evarcha falcata (mascul) – 26 Martie 2012

Posted in Salticizi, Supermacrofotografie on March 26, 2012 by maxpho

Un alt salticid.

E vorba de Evarcha falcata, in imagine un mascul.

Si un crop:

Max

(26 Martie 2012)

Evarcha falcata (femela) – 26 Martie 2012

Posted in Salticizi, Supermacrofotografie on March 26, 2012 by maxpho

O noua specie de paianjen saritor.

Ochii din imagine apartin unei femele dintr-o specie inrudita cu cea din postul anterior. E vorba de Evarcha falcata.

Max

(26 Martie 2012)

Evarcha arcuata – 25 Martie 2012

Posted in Salticizi, Supermacrofotografie on March 25, 2012 by maxpho

Un nou exemplar de paianjen saritor. De aceasta data este vorba de un mascul apartinand speciei Evarcha arcuata gasit in zona Padurii Comana cu o zi in urma. Este o specie relativ des intalnita in aceasta perioada.

Cel mai evident detaliu sunt ochii verzi in contrast cu firele albe.

Latimea capului acestui specimen este de 1.5 mm.

Si imaginea de mai sus merita un click de marire.

Max

(25 Martie 2012)

Asianellus festivus – 24 Martie 2012

Posted in Salticizi, Supermacrofotografie on March 24, 2012 by maxpho

In ultimile cateva saptamani am avut ceva activitate in astro si macro fotografie, insa nu am avut si timpul necesar procesarii fotografiilor/imaginilor rezultate.

Postez insa acum un mare succes pentru mine, o fotografie prezentand ochii unui paianjen saritor, pe numele sau Asianellus festivus. O specie comuna la Padurea Comana in aceasta perioada. Exemplarul fotografiat este o femela avand latimea capului de 1.8mm !

Cateva detalii tehnice apar si pe imagine.

Am scris “succes” mai sus pentru ca imaginea in sine este cea mai detaliata fotografie la un paianjen pe care am realizat-o pana acum, si un scop indeplinit dupa ceva experimentari care au durat aproape 2 ani.

Imaginea isi merita click-ul de onoare zic eu.

Max

(24 Martie 2012)

Fotografii vechi IV – Paianjeni

Posted in Fotografii vechi, Salticizi on February 20, 2012 by maxpho

Continui cu episodul numarul 4 din “odiseea” fotografiilor vechi.

De data asta cu paianjeni. Toate fotografiile sunt facute in perioada 2006-2010, cu diverse aparate digitale.

Incep cu prima fotografie proprie realizata la un paianjen saritor, la Padurea Comana prin 2007. In perioada respectiva imbinasem proaspat imprumutatul aparat digital Canon 350D cu un obiectiv de “moda veche”, un Helios de 50mm luat de la un Zenit. Destul de buna totusi combinatia…

Numele paianjenului: Marpissa radiata. A fost prima  observare (din doua oportunitati) a acestui salticid destul de mare fata de alte specii.

In continuare doua specii “confundabile” cu mediul natural. Ambele fotografii sunt realizate cu un compact digital Canon.

Doi paianjeni “crab”, denumiti astfel popular din cauza deplasarii laterale asemanatoare cu cea a crabilor.

Genul Xysticus (nu am identificat exact specia)mascul:

Misumena vatia-femela:

Un paianjen viespe (unul foarte frumos de altfel), pe numele sau Argiope bruennichi, impreuna cu prada sa in ziua respectiva: o mica lacusta.

O specie de opilionid, paianjen cu picioare foarte lungi-Rilaena triangularis. Imaginea este realizata cu acelasi setup foto ca si prima fotografie din acest post.

Si un portret:

Si un paianjen inrudit cu paianjenul-cu-cruce, dar pe care nu l-am identificat inca complet. Genul: Araneus.

Urmatoarele fotografii prezinta cateva specii de paianjeni saritori:

Si cam atat si cu paianjenii deocamda.

Max

20 Februarie 2012

Canaraua Fetii – 17 aprilie 2010

Posted in Canaraua Fetii, Salticizi on February 5, 2012 by maxpho

Ma intorc in timp…dar visez la viitor…

Nu stiu daca a mai zis cineva aceste cuvinte, dar asta mi-a iesit din materia cenusie, pentru ca asta ma motiveaza sa postez cele de mai jos.

Acum aproape doi ani (deja ?) ajungeam, impreuna cu Sotia si Unchiul, pentru prima data in Dobrogea la Canaraua Fetii. Din ce imi spusese Unchiu, si ma mai interesasem si eu pe net, zona respectiva promitea foarte mult in ceea ce priveste diversitatea speciilor de insecte dar si de mamifere si reptile.

Gasisem si cateva date legate de prezenta unei specii de vipere in zona respectiva, si anume Vipera cu corn (Vipera ammodytes). Ar fi fost pentru prima data cand gasesc o vipera.

Am ajuns in zona rezervatiei (!) dimineata pe la orele 06:00, dupa 3 ore de condus. Ne-a intampinat o temperatura de 5 grade !! Si o bruma asezata pe iarba pana unde vedeai cu ochii. Soarele astepta startul unei noi zile.

Incep cu cateva panorame numerotate cronologic. La finalul postului o sa fie si o harta a regiunii cu traseul parcurs, si unghiurile cuprinse in panorame.

Deci, putin inainte de a rasari Soarele…

Panorama 1:

Panorama 2:

Si semn de primavara, ce-i drept putin mai intarziata in aceasta zona decat la Bucuresti ori Comana:

Si un  “supraveghetor”…

…care a fugit repede sa dea de veste ca au aparut trei exemplare de Homo sapiens sapiens:

O vedere spre nordul rezervatiei:

Panorama 3

Si cateva vederi spre grote:

Si o prima “prima” specie pentru mine: Meloe hungarus. Un mamornic “elegant”. Numele ii tradeaza locatia, insa e unul dintre cei mai frumosi reprezentati ai familiei sale.

Exemplarul de mai sus traversa linistit un drum de caruta care ne-a “interzis” inaintarea cu masina spre nord…

Nu-i nimic, cu un asa peisaj si manat de dorinta de a gasi alte specii, am luat-o la picior prin mica padurice, pe un adevarat covor desfasurat de Natura pentru cei care o respecta.

Dupa o studiere a zonei, ne intoarcem spre sud, apoi pornim spre est…urcand un mic deal.

Aici, o panorama cu vedere spre grotele vestice:

Panorama 4

Prin iarba, chiar din locul de unde e realizata imaginea de mai sus, o soparla (Podarcis taurica) admira impreuna cu mine peisajul:

Si cativa metrii mai incolo, incep sa zaresc printre firele de iarba, cam din doi in doi metrii, cate o gaura de…paienjeni. Lycosizi mai exact.

Dupa indelungi cautari, cred ca este vorba de Geolycosa vultuosa, desi initial am crezut ca e vorba de “tarantula romaneasca”, cel mai mare lycosid de la noi, pe numele sau Lycosa singoriensis.

Si un prim-plan (merita un Click):

Ne intoarcem spre primul loc unde am oprit. Eu incep sa ma urc pe langa peretele calcaros, si sa fotografiez o musca-colibri:

O fosila batuta de Soare (in imagine se mai vad si alte “urme” ):

Cat trageam fotografii la fiinte de mult disparute, altceva imi atrage atentia, la baza peretelui calcaros: o miscare ondulatorie rapida.

O vipera cu corn !

Cel mai veninos sarpe din Europa.

Fotografia e putin “miscata”, din cauza emotiilor evident.

Si ce sa fac, ca orice om lipsit de prea multa logica, mi-am ascultat instinctele si am prins-o.

Era pentru prima oara cand prindeam un astfel de exemplar, si emotiile erau enorme. Atat bucurie, cat si teama. Stiam ca daca reuseste sa ma muste, ser antiviperin ar fi trebuit sa fie in localitatea apropiata Baneasa. Noroc ca nu a fost nevoie: am aflat mai tarziu ca nu mai exista astfel de ser acolo, iar anul trecut (2011) a fost desfintat si spitalul din localitate. Tare nu ?

Cateva dintre urmatoarele fotografii sunt realizate de sotia mea, cat si de unchi. Evident eu eram ocupat cu subiectul, care nu cred ca mi-ar fi permis sa las o mana libera sa iau aparatul…

Dupa ce i-am dat drumul acestui exemplar, m-am dus la un alt perete de calcar, unde spre surprinderea mea, prin iarba, foarte aproape de piciorul meu stang, mi-au trecut pe rand un Coluber caspius (sarpele rau)  si inca un exemplar de vipera cu corn.

Nu am reusit “decat la vipera” sa ii fac o fotografie, dupa care am si prins-o.

Superbe exemplare.

In ambele cazuri, cele doua vipere suierau puternic cand le-am dat drumul. Evident foarte nervoase pe fiinta care le luase din locurile lor.

Lasam in urma cuiburile de vipere, si fac o ultima panorama de “la revedere”.

Panorama 5

O fotografie de plecare, pe o temperatura de 24 grade Celsius !

Dupa cum mentionam la inceputul postului, doua harti ale regiunii, una cu traseul pe care l-am parcurs, si a doua cu orientarea panoramelor de mai sus.

In prima, traseul rosu e cel parcurs cu masina, cel portocaliu-galbui  e traseul “la picior”, iar cu linie punctata e demarcata rezervatia propriu-zisa. Linia dreapta galbena e granita cu Bulgaria.

Harta 1

Harta 2

O zi superba de prima-vara, cu  subiecte fotografice de mare insemnatate pentru Fauna Romaniei.

Pacat ca si aceasta zona incepe sa fie alterata. Recent am dat peste o informatie conform careia se incepe construirea unei manastiri in mijlocul rezervatiei, foarte aproape de locul unde am realizat panorama 4 (pe harta 2).

Nu am puterea de a comenta mai mult acum…

Max

5 februarie 2012

COMPLETARE

(5 februarie 2012)

Am dat cu totul intamplator, pe cand imi ordonam fisierele cu fotografii, de o alta serie de imagini realizata la subiecti gasiti la Canaraua Fetii in data de 17 aprilie 2010.

Asa ca, mai tarziu, dar mai bine decat niciodata:

Unul dintre subiectii principali ai zilei (nu stiu cum de am uitat de el…): o nimfa de Bradyporus dasypus, un cosas superb, cu reflexii metalice.

Si unul din cele peste zece exemplare de Cicindela campestris (“Repedeea”) observate:

Si o furnica…

Doua portrete la un exemplar de Geolycosa vultuosa:

Si un exemplar de Carrhotus xanthogramma femela, imediat dupa naparlire:

Si un exemplar de Philaeus chrysops (nu sunt 100% sigur) tot femela:

Si masculul speciei de mai sus (Philaeus chrysops). Cred ca e cel mai frumos paianjen saritor de la noi din tara.

Si la final, un exemplar de salticid nedeterminat inca:

Se pare ca pana la urma a fost nu o zi “superba” pentru fotografie de natura, ci una EXTRAORDINARA, cu vipere, saritori, cosasi, si peisaje spectaculoase.

Macar de ar ramane zona intacta.

Scriam mai sus ca a inceput constructia unei manastiri in zona.

Mai multe detalii gasiti AICI.

Tara asta se umple din ce in ce mai mult cu tampiti, necunoscatori, rau-voitori si manelisti. Cine poate sa scape, SA SCAPE !! Nu mai am mari sperante ca ROMANUL o sa evolueze, sau macar sa ramana la stadiul actual…

Si un blog important as spune, al altui iubitor al Naturii: Dr. Peter Lengyel.

Max

…privind spre viitor.