Archive for the Fotografii vechi Category

Fotografii vechi VII – Salticizi

Posted in Fotografii vechi with tags on February 27, 2012 by maxpho

Capitolul 7.

Inca o serie de imagini mai vechi, din octombrie 2010.

In “vizor” am luat doua exemplare de paianjeni saritori apartinand Familiei Salticidae.

Cel mai probabil amandoua apartin genului Icius.

Incepand cu fotografia 4,  unul dintre exemplare il foloseste pe cel de al doilea drept…masa de pranz.

Max

27 Februarie 2012

Advertisements

Fotografii vechi VI – Gandaci (partea I)

Posted in Fotografii vechi on February 27, 2012 by maxpho

Saga continua…

De aceasta data fotografii cu coleoptere (gandaci), fotogafiate in perioada 2007-2010, cu diverse aparate si obiective.

Incep cu unul dintre cele mai mari coleoptere de la noi din tara, Cerambyx cerdo, apartinand Familiei Cerambycidae (gandacii “croitori”). Aceasta specie este trecuta pe Lista Rosie a speciilor periclitate, si in prezent numarul de exemplare este intr-o abrupta scadere in regiunea Padurii Comana (motivul: disparitia habitatului prin taierea stejarilor batrani).

Continui tot cu un croitor, cel mai frumos de pe la noi (parere personala) si anume Rosalia alpina, si el trecut pe aceeasi Lista Rosie.

O alta specie de croitor, destul de comuna, Morimus funereus:

Inca un gandac croitor: Mesosa curculionoides, un mic dar elegant gandac perfect camuflat pe scoarta ulmilor.

Un alt “gigant” de pe la noi: Megopis scabricornis.

Un alt croitor: Prionus coriarius.

Si inca un croitor: Agapanthia villosoviridescens.

Ultima specie pentru acest post: Monochamus sartor.

Cam atat pentru prima parte a fotografiilor vechi cu coleoptere.

Max

27  Februarie 2012

Fotografii vechi V – Libelule

Posted in Fotografii vechi on February 22, 2012 by maxpho

Capitolul 5 al seriei de fotografii vechi cu insecte. De data asta subiectii sunt printre cei mai rapizi din lumea nevertebratelor: libelulele.

Mai jos sunt prezentate fotografii din perioada 2008-2010. La catea dintre specii mai am de cautat numele stiintific, asa ca nu e chiar complet postul prezent. E in lucru…

Incep cu un cuplu de libelule –Orthetrum  cancellatum

Orthetrum  coerulescens:

Libellula depressa:

Sympetrum sanguineum:

Orthetrum albistrylum:

Orthetrum brunneum:

Sympetrum  flaveolum:

Anax imperator:

Calopteryx splendens:

Sympecma fusca:

Lestes sponsa:

Sympetrum  depressiusculum:

Si alte cateva specii neidentificate inca (cel putin nu complet):

Multumesc Unchiului pentru identificari ale unora dintre speciile de mai sus.

Cam atat cu libelulele deocamdata.

Max

22 Februarie 2012

Fotografii vechi IV – Paianjeni

Posted in Fotografii vechi, Salticizi on February 20, 2012 by maxpho

Continui cu episodul numarul 4 din “odiseea” fotografiilor vechi.

De data asta cu paianjeni. Toate fotografiile sunt facute in perioada 2006-2010, cu diverse aparate digitale.

Incep cu prima fotografie proprie realizata la un paianjen saritor, la Padurea Comana prin 2007. In perioada respectiva imbinasem proaspat imprumutatul aparat digital Canon 350D cu un obiectiv de “moda veche”, un Helios de 50mm luat de la un Zenit. Destul de buna totusi combinatia…

Numele paianjenului: Marpissa radiata. A fost prima  observare (din doua oportunitati) a acestui salticid destul de mare fata de alte specii.

In continuare doua specii “confundabile” cu mediul natural. Ambele fotografii sunt realizate cu un compact digital Canon.

Doi paianjeni “crab”, denumiti astfel popular din cauza deplasarii laterale asemanatoare cu cea a crabilor.

Genul Xysticus (nu am identificat exact specia)mascul:

Misumena vatia-femela:

Un paianjen viespe (unul foarte frumos de altfel), pe numele sau Argiope bruennichi, impreuna cu prada sa in ziua respectiva: o mica lacusta.

O specie de opilionid, paianjen cu picioare foarte lungi-Rilaena triangularis. Imaginea este realizata cu acelasi setup foto ca si prima fotografie din acest post.

Si un portret:

Si un paianjen inrudit cu paianjenul-cu-cruce, dar pe care nu l-am identificat inca complet. Genul: Araneus.

Urmatoarele fotografii prezinta cateva specii de paianjeni saritori:

Si cam atat si cu paianjenii deocamda.

Max

20 Februarie 2012

Fotografii vechi III – Fluturi (partea a II-a)

Posted in Fotografii vechi on February 15, 2012 by maxpho

Si acum partea a doua a seriei de fotografii vechi cu fluturi.

Postul anterior l-am terminat prezentand un “preferat” al meu.

Acum incep acest post cu un alt preferat: Zerynthia polyxena. Un reprezentant de seama al Familiei Papilionidae, dupa parerea mea si cel mai frumos (aproape la fel de frumos ar fi si rarul Parnassius apollo, pe care inca nu l-am observat in natura). Exemplare de Zerynthia polyxena am gasit pana acum intr-o singura zona-Padurea Comana. Din pacate locul in care acestia habiteaza este supus de cativa ani cosirii intensive si aratului, astfel ca exista posibilitatea ca la un moment dat sa dispara…

Un alt reprezentant al Papilionidaelor: Iphiclides podalirius, denumit popular coada-randunicii alb.

O specie relativ comuna, avand si o generatie care hiberneaza, si a carei denumire populara (Lamaita) releva coloratura masculilor: Gonepteryx rahmni. In imaginea de mai jos am avut marele noroc de a surprinde atat masculul (stanga) cat si femela, putandu-se observa diferenta de culoare intre cei doi.

In continuare cativa reprezentanti ai Familiei Pieridae:

Pieris napi:

O grupare pe sol nisipos, din care isi extrageau mineralele atat de necesare pe timp de canicula:

Si o femela:

Si un alt pierid, foarte fragil in constitutie, cu un zbor si mai fragil: Leptidea sinapis.

Un ultim reprezentant al pierizilor, si unul dintre cei mai mari: Pieris brassicae:

Urmatoarea specie apartine Familiei Lycaenidae: Polyommatus icarus. In ambele fotografii de mai jos sunt prezente cate o pereche, femelele fiind pe parte dorsala de culoare maro (stanga in prima fotografie), pe cand masculii sunt albastrii cu reflexii metalice. Sunt cei mai comuni licenizi.

O alta specie de licenid, chiar mai frumoasa ca aspect: Polyommatus coridon.

Inca un superb licenid: Lycaena dispar. Tot destul de des intalnit. In imagine un mascul.

Continui cu cateva specii apartinand Familiei Satyrinae. Primul exemplar, si unul dintre cei mai des intalniti: Maniola jurtina.

Alta specie cu oceli pe aripi (o caracteristica a Familiei Satyrinae): Pararge aegeria. Un fluture cu talent in camuflaj, zborul zig-zag-at si desenul de pe aripi facandu-l aproape invizibil in luminisurile padurilor.

O alta specie, destul de mica in dimensiuni, dar des intalnita: Coenonymha pamphilus.

O alta specie, foarte frumoasa si destul de comuna: Melanargia galathea.

Inca trei specii de satirini, din genul Erebia, foarte asemanatoare una cu cealalta:

Erebia aethiops:

Erebia pronoe:

Erebia ligea:

Un ultim exemplar de satirin: Aphantopus hyperanthus.

Un reprezentant al altei familii (F. Arctiidae): Amata phegea. Un fluture cu zborul posibil cel mai linistit dintre fluturii des intalniti, si asta pentru ca specia in cauza contine in corp o substanta toxica pentru pradatori, neavand deci nevoie de abilitati aeriene extreme.

Un alt exemplar din aceeasi familie: Parasemia plantaginis. Aceasta specie e localizata numai in regiunile muntoase.

Si doua specii ale unei alte familii (Sphingidae), fluturi strict crepusculari/nocturni:

Mimas tiliae

Si Hyles galii:

O alta familie (Ennominae) cu o specie destul de mare: Alcis bastelbergeri. Exemplarul in cauza l-am fotografiat in camera unde eram cazat la Cheile Bicazului.

Si doua exemplare apartinand Familiei Noctuidae, Subfamilia Catocalinae (multumesc Unchiului pentru identificari).

Catocala nupta:

Catocala promisa:

Si la finalul postului, cateva omizi (neidentificate complet, insa macar orientativ-multumesc tot Unchiului pentru identificari):

Omida de noctuid (specia Cucullia  tanaceti):

O omida de noctuid:

O omida de geometrid (cotar):

Si inca o omida de noctuid:

Si o omida de Lymantria  dispar.

Si cam atat cu fluturii deocamdata.

Max

15 Februarie 2012

Fotografii vechi II – Fluturi (partea I)

Posted in Fotografii vechi on February 15, 2012 by maxpho

Continui seria de “Fotografii vechi” cu numarul II: Fluturi.

Imaginile de mai jos sunt realizate intre 2007-2010. Sunt doar o mica parte din toata seria de imagini corespunzatoare perioadei respective, si nu sunt nici neaparat cele mai bune, insa o sa postez la un moment dat si alte serii mai amanuntite care or sa cuprinda si respectivele fotografii neprezentate.

Doar ca nota informativa, pentru cei interesati, insa fara aspect de reclama (!), pentru identificarea fluturilor din Romania recomand cartile: Fluturii de zi din Romania, Fluturi de noapte din Romania 1 si Fluturi de noapte din Romania 2, toate cele trei fiind scrise de Szekely Levente. In aceste carti gasiti detalii referitoare la perioada de zbor, localizare si altele.

Toate speciile de mai jos apartin Familiei Nymphalidae.

Incep cu un frumos exemplar de Apatura iris, gasit de Cumnatul meu in Muntii Fagaras, in apropierea Lacului Capra. Aceasta specie este una dintre cele mai frumoase de pe la noi, masculul avand irizatii albastre atunci cand este expus luminii solare.

Continui cu un alt Nymphalid, mai exact Araschnia levana forma prorsa. Am scris si forma, deoarece aceasta specie mai are o forma care apare ceva mai tarziu in an, dar cu o coloratie complet diferita. Prorsa  este ceva mai raspandit si mai des intalnit.

Si forma levana, unul dintre singurele doua exemplare gasite de mine pana acum, in mai mult de 16 ani de “urmarit” lepidoptere. Exemplarul din imaginile de mai jos este o femela, dupa cum demonstreaza si imaginea a doua, unde se vede cum exemplarul isi depune ouale (siragul galbui-verzui) pe fata inferioara a unei frunze. (Toate cele trei fotografii de mai jos sunt realizate cu un Canon PowerShot A460 ! Dovada ca si cu un astfel de compact digital se pot realiza ceva fotografii.)

Si sa lamuresc putin ce am scris mai sus: aceste doua forme, prorsa si levana, sunt de fapt aceeasi specie: Araschnia levana. Primavara (aprilie) apare forma roscata (levana) care dupa ce isi depune ouale, dispare. Din aceste oua ies omizile care mai tarziu se transforma in forma neagra cu dungi albe (f. prorsa). Aceasta din urma isi depune si ea ouale, pentru ca primavara sa iasa omizile formei roscate (levana). Si tot asa.

Specia este unicat in Europa, in sensul ca dimorfismul sezonal este extrem de accentuat. Ce-i drept, dupa cum am mentionat anterior, forma levana este mult mai rara.

Un alt reprezentant al Familiei Nymphalidae: Argynnis paphia, un fluture relativ des intalnit vara in si pe langa paduri, in luminisuri si pe flori.

O alta specie-Argynnis (Pandoriana) pandora, este foarte asemanatoare cu cea precedenta pe partea dorsala, insa este ceva mai frumos decorata pe partea ventrala. Exemplarul de mai jos avea din pacate o aripa “gustata” de o pasare.

Si un alt argynid: Brenthis daphne.

Un exemplar de Boloria dia, specie observata intr-o anumita zona a Padurii Comana, zona care incepand din 2011 nu mai ofera conditiile optime de dezvoltare acestei specii. Si asta din cauza defrisarii. Nu e singura specie de insecta care a avut de suferit de pe urma dobitoceniei/meltenismului/prostiei taietorilor de lemne (supervizati probabil de brigadierul sef).

O alta specie, Issoria lathonia, des intalnita pe intreg teritoriul Romaniei, are o caracteristica interesanta, si anume pe fata ventrala prezinta solzi aranjati ca niste pete argintii, semanand cu oglinzi.

O alta specie interesanta este Polygonia c-album, specie care poate purta in Romania si denumirea de “fluturele-frunza”, datorita aspectului sau atunci cand sta in pozitie de repaus cu aripile inchise vertical. Detaliile asemanatoare cu o frunza uscata sunt evidente, in special marginile zimtate ale aripilor. Numele stiintific “c-album” vine de la desenul argintiu in forma literei “c” prezent pe partea ventrala a aripilor posterioare, desen vizibil si in fotografia de mai jos. Litera “c” a fost selectata ca diferenta fata de o specie foarte asemanatoare, dar care prezinta un desen asemanator literei “L”; numele acelei specii este Polygonia l-album.

O alta specie “maestra in camuflaj” este si Inachis io, sau “fluturele-ochi-de-paun de zi”. Acesta devine invizibil pe un fundal intunecat cand sta in pozitie de repaus, insa prezinta un desen foarte viu colorat  pe partea dorsala, pentru a speria pradatorii (inclusiv desene asemanatoare celor de pe penele codale ale masculului de paun).

Alta specie destul de comuna, Vanessa atalanta (pe numele sau popular “Amiralul”), prezinta tot un desen foarte viu colorat pe partea dorsala, insa, ca si in cazul speciei precedente, partea ventrala este folosita la camuflarea sa pe un fundal cenusiu-intunecat. Unul dintre exemplarele fotografiate mai jos statea in lumina Soarelui chiar in mijlocul “ramasitelor” unui gratar facut de melteni in mijlocul Padurii Comana (cum altfel ?). Nu a fost singurul observat de mine intr-o astfel de ipostaza (ma refer atat la fluture cat si la gratare).

Destul de asemanatoare ca desen pe partea ventrala (dar nu si la colorit) cu atalanta, este specia Vanessa cardui. Pe partea dorsala insa nu se aseamana aproape deloc (exceptie facand petele albe in zonele negre).

Limenitis camilla, ceva mai greu de observat din cauza locatiilor preferate (coroanele copacilor) este asemanatoare in mare cu prima specie prezentata in acest post (Apatura iris), insa este de doua ori mai mic. In imagine un exemplar aflat aproape de finalul vietii…

O alta specie Neptis rivularis,  aflata mai mult in regiunile de munte, face “trecerea”, cel putin ca aspect, intre  Limenitis camilla (cu care l-am incurcat in natura de multe ori), si specia imediat urmatoare (Neptis hylas).

Si ultima specie din acest post, unul dintre “preferatii” mei, din cauza zborului planat si a coloritului asemanator fluturilor din Asia: Neptis hylas. Acest fluture are un talent de a se face aparent invizibil zburand in zig-zag la liziera padurii, in zone de umbra-lumina atunci cand se simte in pericol. Desi zborul este unul relativ calm (cand nu e speriat evident), desenele de pe aripile sale induc privitorul/pradatorul in eroare, distanta pana la acest fluture fiind destul de greu de estimat. Din experienta proprie pot sa spun ca uneori pare ca devine transparent, cu greu putandu-l diferentia in zbor pe un fundal intunecat.

Ca si alte specii prezentate mai sus (Apatura iris, Limenitis camilla), si aceasta specie prezinta solzi care sub un anumit unghi par a schimba culoarea fluturelui (prin fenomenul optic de interferenta a luminii), asa cum apare prezentat si in primele doua imagini de mai jos. In cele doua se observa coloratia generala diferita de pe aripi, cat si ceva mai evidenta in zona toracelui si a abdomenului, cu solzi iridiscenti. In ambele imagini este prezentat acelasi exemplar de hylas.

Cu acasta specie inchei prima serie de fotografii vechi cu Fluturi.

Max

15 Februarie 2012

Fotografii vechi I – Calugarite

Posted in Fotografii vechi on February 13, 2012 by maxpho

Mai intai, daca imi permiteti, un pic de istorie personala…

Asta ca sa imi motivez seria de posturi cu fotografii vechi.

M-am apucat de fotografie prin 1997. Cu un Zenit, evident pe film. La vremea respectiva digitalul era doar o chestie pentru cei mai “cu bani”, si nu era nici state-of-the-art-ul in fotografie, si asta in special din cauza rezolutiei efective mici a senzorilor CCD. Am continuat pe film pana prin 2003. In tot timpul asta am “stricat” mai bine de 100 de filme, din care doar vreo 100-150 de fotografii le-am pastrat scanate.

Prin 2003 am reusit sa imi cumpar primul aparat digital, un Canon PowerShot 400 si ceva de doar 4 Mp. Dupa care am continuat cu un alt PowerShot de 5 Mp.

Marea schimbare a venit la inceputul lui 2007, cand am inceput sa folosesc cu imprumut (de la servici) un DSLR Canon EOS 350D. Pe el pot sa spun ca mi-am format mana in fotografia digitala. Am continuat cu un 300D propriu, un 1000D, un alt 350D (pentru putina vreme, dar de data asta personal) si in prezent cu un 550D. Numai Canon.

Din 2007 si pana in prezent am realizat peste 200 000 de fotografii (am tinut o evidenta relativa, eroarea fiind de vreo 20 000 de cadre).

Bine, mare parte trase in rafala, deci avand acelasi subiect in zeci de imagini. In special cele cu subiecte de Astronomie.

Din toata “cincimea de milion” au iesit bune in jur de 9000-10 000. Dar, cum/cand sa prelucrez 10 000 de fotografii ? De unde atata timp ? Asa ca in urma cu ceva vreme am selectat cateva sute, poate nu chiar cele mai reusite, pe care m-am decis sa le si preluucrez cat de cat.

Din ele o sa incep sa postez cateva si pe acest blog.

Fara prea multa vorbarie (daca reusesc sa ma abtin).

Incep cu Insecte, mai exact cu Calugaritele. Toate fotografiile de mai jos sunt realizate in perioda 2007-2010.

 

1. Mantis religiosa.

Cea mai comuna Calugarita de pe la noi. Am gasit-o la Otopeni (in nordul Bucurestiului), in Dobrogea, in Vama Veche, la Comana, la Valea lui David (langa Iasi), si chiar si in mijlocul Bucurestiului !

 

2. Ameles decolor.

A doua specie mai comuna de pe la noi, desi intr-un numar mult mai mic decat religiosa. Pe aceasta am gasit-o in Vama Veche  in Dobrogea la Hagieni. Mult mai mica decat precedenta, si mult mai dificil de observat in natura.

 

3. Empusa fasciata.

Si o a treia specie de Calugarita. Pe aceasta am gasit-o pana acum intr-o singura locatie in Vama Veche, pe un “petic” de teren de doar 10×10 metrii ! E probabil cea mai interesante dintre speciile de pe la noi, atat din cauza aspectului (de Alien) cat si din cauza ciclului de viata. Eu am gasit doar primele stadii (nimfe) in lunile iulie-august, insa specia evouleaza pana in noiembrie, cand femelele se pregatesc de hibernare, iesind anul urmator in aprilie, depunand si pontele cu oua (ouateca). Specia este prezenta in forma adulta pana in mai-iunie. Ca si dificulozitate in observare, cel putin in cazul nimfelor, pot sa ii acord nota maxima, personal petrecand impreuna cu sotia multe ore pentru a gasi macar 2-3 exemplare.

In afara de cele trei specii prezentate mai sus, la noi mai este confirmata (chiar de Unchiul meu) prezenta unei a patra specii, cu mult mai rara, asemanatoare cu Ameles decolor. Din pacate nu am fotografii personale cu ea.

Max

13 februarie 2012