O alta expeditie din 2013. De aceasta data doar prin Retezat, mai exact zona Nucsoara-Carnic dar si ceva mai sus, pe la lacul Bucura.
Cum ne facusem obiceiul sa ajungem noaptea in zona Nucsoara, pe drumul dinspre Bucuresti am avut placerea de a observa apusul Soarelui, intr-un peisaj mai putin intalnit pentru noi.
Inca din primele minute ale celei de a doua zi, nevertebratele erau observabile peste tot.
Apatura iris:
Strangalia maculata:
Neptis rivularis:
Nymphalis antiopa:
Insa specia cu care ne-am ocupat o mare parte din timp a fost Vipera berus, deci o reptila, cu un prim exemplar de dimensiunii medii, foarte agresiv, gasit pe marginea potecii:
Si un mic film (Full HD) cu acest exemplar. La minutul 1:15 se observa si o “lovitura-fulgeratoare”.
La putina vreme de la gasirea primului exemplar de Vipera berus, si la doar cateva zeci de metrii departare, am gasit un alt individ, de aceasta data un juvenil. Foarte simpatic, si cam la fel de agresiv. Insa la dimensiunea lui (ce poate fi estimata din prima fotografie la aproximativ 23 de centimetrii lungime) avea toate motivele sa fie agresiv…
Si pentru cei carora le plac viperele, un mic Wallpaper/Fundal:
In cea de a treia zi, chiar de ziua mea de nastere, am tulit-o spre Lacul Bucura, insa pe un traseu oarecum ocolitor, cu masina pana in Poiana Pelegii, si de acolo cu “pejosul”.
Evident ca mai opream din cand in cand, sa admiram peisajul, atat terestru cat si…ceresc:
Pe drumul de masina, scaldandu-se in lumina Soarelui, intalnim diferite specii de fluturi, cum ar fi Limenitis camilla:
Traseul din Poiana Pelegii spre Lacul Bucura ne oferea privelisti dintre cele mai frumoase:
Si o prima panorama:
O a doua, in care se observa si lacul Lia:
Intr-un final ajungem si la Lacul Bucura. De pe ultima bucata de drum se vedea si Lacul Ana:
Urmeaza alte panorame realizate de pe malul lacului Bucura, unele destul de mari ca rezolutie, ceea ce inseamna ca o sa dureze ceva incarcarea completa…
Un scurt film (din nou Full HD) realizat pe marginea lacului poate fi gasit aici.
In a patra zi, o ultima plimbare pe drumul spre Cabana Pietrele (insa nu chiar pana la cabana…). Din nou, o multime de fluturi.
Apatura iris, doua exemplare hranindu-se cu mineralele de pe fatetele inferioare ale unor bolovani:
Ultimile doua fotografii de mai sus sunt compozitii din cate doua imagini cu plane diferite de focalizare, pentru a surprinde clar ambele exemplare.
Si o specie “ceva” mai rar intalnita, si foarte greu “fotografiabila”, Nymphalis vaualbum:
Un alt nevertebrat…la panda:
Si din nou (cum altfel) un exemplar de Vipera berus…in acelasi loc unde am mai tot gasit exemplare inca din 2011. In 2013 in cele trei excursii prin Retezat, am gasit de fiecare data cate un exemplar in acelasi loc. Lucru ce m-a facut sa ma uit putin prin fotografii. Ce am “descoperit” o sa fie prezentat dupa aceasta serie de fotografii ale viperei…
Si acum “descoperirea”. Ei bine, in anii precedenti am avut impresia ca exemplarul pe care il gaseam de fiecare data in acelasi loc (ca si acest exemplar, tot in acelasi loc gasit) este de fapt acelasi individ. Ei bine, despre acel exemplar am avut dreptate.
Si culmea, si despre acest exemplar (diferit fata de cel din anii precedenti) am avut o impresie asemanatoare in 2013, in fiecare dintre expeditii (pe 12 si 29 Iulie si respectiv 10 August) gasind un exemplar rosiatic in acelasi loc (intr-o zona de 2 metrii patrati).
Norocul a facut ca fotografiile “portret” pe care le tot fac la vipere sa fie si folositoare in acest caz, surprinzandu-i detalii de interes pentru identificare exemplarului.
In imaginea de mai jos se observa cele trei imagini realizate in fiecare dintre cele trei perioade, cu detalii ale solzilor din jurul ochiului stang. De mentionat ca morfologia solzilor din zona capului (si din observatii proprii, in special din zona ochilor) este diferita de la individ la individ. O parte dintre solzii folositi la identificare sunt marcati in imagini prin puncte portocalii. Se observa clar acelasi model si forma, chiar daca imaginea de pe 29 Iulie este realizata dintr-un unghi putin diferit, iar exemplarul naparlea.
Cu “dovada in mana”, acum pot sa afirm ca este acelasi exemplar, ce pe 12 Iulie avea o coloratura puternic rosiatica, pe 29 Iulie se afla in proces de naparlire, iar pe 10 August coloratura noua avea o tenta putin mai inchisa, roscat-maroniu.
Frumos pentru mine sa imi dau seama ca exemplarul respectiv este unul “la casa lui”, insa nu asa frumos pentru el cand o sa ma revada in 2014…”Iar a venit asta cu pozele lui….” (gandi vipera oripilata).
Si la final postez si fotografiile cu subiecte ceresti, realizate in cateva dintre frumoasele noptile senine de care am avut parte. Imaginile au fost realizate cu o luneta TS APO 65Q (D=65mm, F=420mm) si Canon 550D in focar, ambele pe montura NEQ 6 si ghidaj via PHD prin cautator de 50mm diam.
Roiul globular M 22:
(10 cadre la ISO 1600 si 3200, T.exp.total=41 minute)
Si un detaliu alb-negru:
Roiul deschis M 11:
(17 cadre la ISO 1600. T.exp.total= 1 ora 24 minute)
Nebuloasele M 8 si M 20:
(18 cadre la ISO 1600. T.exp.total= 1 ora si 24 minute)
Un alt concediu scurt, insa plin. Exact asa cum trebuie sa fie…sau poate mai bine luuung si plin.
Poate in 2014…
Max
(4 Februarie 2014)
Peisajele si fluturii precum si DSO, ok, foarte frumos! Frumoase si reptilele insa bbbbrrrrrrr… .! Mai bine scurt si supraplin!
Multumesc Virgil! Si eu sunt de parere ca scurt si plin e OK, insa daca se poate lung si plin e si mai bine, in ciuda oboselii posibile…