Archive for June, 2012

Taunele – 30 Iunie 2012

Posted in Supermacrofotografie on June 30, 2012 by maxpho

Postul asta se merita citit doar daca aveati de gand sa achizitionati/utilizati un soft pentru suprapunerea fotografiilor macro cu plane diferite de focalizare, sau daca va pasioneaza macrofotografia in general.

Am inceput utilizarea unui nou soft pentru stacking in supermacrofotografie. E vorba de Zerene Stacker, un soft peste care am mai dat in urma cu ceva ani dar care la vremea respectiva nu era atat de elaborat si eficient cum a ajuns acum. Desi am cumparat deja licenta de Helicon Focus, pot sa spun ca acest “nou” soft isi face treaba mult mai bine la functia stack decat cel pe care il detin deja. Urmeaza evident achizitionarea lui, pentru ca momentan folosesc doar o varianta “trial” valabila 30 de zile.

Si un prim rezultat, o imagine realizata din doar 64 de fotografii, prezentand un subiect interesant vizual dar foarte enervant in Natura: taunele (in cazul de fata fiind vorba de specia Tabanus lunatus). Dimensiunea capului (la extremitati: 5mm).

Urmeaza o reeditare/reprocesare/repostare a imaginilor anterioare cu detalii “faciale” ale diferitelor insecte si paienjeni fotografiati si postati pe blogul asta. Diferenta o sa fie notabila in ceea ce priveste detaliile si conturul lor cel putin.

Verdictul propriu: Zerene Stacker= da, Helicon Focus=nu ! Cel putin pentru stacking=ul fotografiilor macro.

Max

(30 Iunie 2012)

Advertisements

Capete – 28-29 Iunie 2012

Posted in Supermacrofotografie on June 29, 2012 by maxpho

In ultimile zile mi-am mai incercat mana la cateva fotografii de supermacrofotografie.

Subiectii gasiti/alesi sunt din ordine diferite, si sunt cunoscuti generic cu numele populare: libelula, cicada, leul-furnicilor si respectiv gandacul-croitor.

Fotografiile de mai jos prezinta frontal doar capetele, dimensiunile maxime laterale la nivelul ochilor  principali variind de la 3 la 9 mm.

Toate imaginile sunt realizate cu un Canon 550D, inele de macro, obiectiv inersat SMC Pentax M, 28mm la F/5.6, flash-ul aparatului, flash diffuser, si softurile HeliconFocus si Photoshop CS 2.

1.  Libelula/agrionid (Ischnura elegans):

2.  Cicada (Tibicen hematodes):

3.   Leul furnicilor (Distoleon tetragrammicus):

4.  Gandacul-croitor (Prionus coriarius):

Max

(29 Iunie 2012)

Luna si ISS – 27 Iunie 2012

Posted in ASTRO, Tranzite ISS on June 28, 2012 by maxpho

Ar fi fost primul meu tranzit fotografiat al Statiei Spatiale Internationale (ISS) peste Luna…

Din pacate norii au zis “astazi nu mosule…mai incearca si in alta zi…”.

Dupa o scurta programare a traseului pe care il aveam de parcurs pentru a fi pe banda “de totalitate” a fenomenului, pe la orele 19:00 am gonit spre un drum la aproximativ 2 km sud de Autostrada Soarelui, in apropierea localitatii Fundulea (Calarasi), la 49 km de casa. Prognoza meteo arata ca in apropiera momentului tranzitului ar fi trebuit sa fie relativ senin la locatia aleasa, desi norii veniti dinspre nord-vest pareau ca nu sunt interesati de programarile meteorologilor.

Ajuns la locul ales in prealabil via Google Earth, am constatat ca norii pe care ii speram plecati pana la ora evenimentului (20:53), stateau nemiscati de jur imprejurul meu, fara sa dea urme ca s-ar sparge. Dovada incapatanarii dar si frumusetii lor:

Mohorat ca pierd tranzitul, gonesc inapoi spre casa (vest de locatia anterioara), sperand ca prind macar o trecere “apropiata” a ISS-ului pe langa Luna. Mergand pe Autostrada, constat ca de fapt norii incepusera deja sa se sparga; nu m-am mai intors…am zis “asta e, data viitoare”. Foarte probabil ca in momentul tranzitului sa se fi spart norii si la locatia pe care tocmai o parasisem. Din pacate era prea tarziu acum, eram deja pe Centura Bucurestiului.

Aici, in apropierea iesirii Berceni, am stationat langa o mica padurice unde am instalat rapid luneta ED 80mm (cu Focal Reducer, Focala finala fiind 520mm) cu Canon-ul 550D pe montura NEQ 6, am aproximat decalajul traseului aparent fata de Luna al ISS-ului, si am inceput la ora preconizata sa expun cateva cadre. Am reusit oarecum “la fix” sa surprind in apropierea Lunii “pasarea cerului”.

Asa cum demonstreaza imaginile de mai jos, daca apasam declansatorul ceva mai tarziu, pierdeam momentul, Statia Spatiala capturand-o in doar 7 cadre.

Prima imagine prezinta doar o pozitie  a ISS fata de Luna, imaginea fiind mult micsorata. Statia se observa in stanga sus, ceva mai mare decat un pixel :), si alba.

O imagine doar crop, dar cu toate pozitiile Statiei relative la Luna, cat si cu un inset (dreapta sus) realizat din suprapunerea celor 7 cadre:

Atentie ! Imagine foarte MARE ! (dar se merita !)

Si o imagine “doar” a Lunii realizata cateva zeci de minute mai tarziu:

Data viitoare o sa suflu in nori sau mai degraba o sa ii intreb cand au de cand sa treaca, nu de alta dar sa nu mai bat drumul aproape degeaba…

Max

(28 Iunie 2012)

 

UPDATE:

Unele dintre imaginile de mai sus le-am postat si pe serverul SpaceWeather aici.

Metamorfoza – 26 Iunie 2012

Posted in Comana on June 26, 2012 by maxpho

De multe ori luam de-a gata ce avem in jurul nostru. Si de multe ori trecem pe langa lucruri uimitoare posibile doar dupa milioane de ani de evolutie.

Lumea insectelor este unul dintre aceste “lucruri” ce pentru omul modern, “de la oras”, cu prea multe griji, preocupari materiale, cat si indiferenta, trece aproape neobservata. In afara de muste, tantari si paienjeni, restul insectelor sunt mai mult de domeniul documentarelor.

Homo sapiens uita ca desi se crede in varful lantului trofic, el este depasit numeric de aceste forme de viata omniprezente.

Transformarea unui copil dureaza ani, iar astfel de transformari sunt vizibile peste tot in jurul nostru, la frati, nepoti, vecini, ori personaje in seriale TV. De obicei astfel de evolutii au loc lent, cu schimbari fizionomice observabile in timp de mai multi ani.

Transformarea in lumea insectelor insa dureaza mult mai putin in general. Si asta datorita ciclului evolutiv de cateva luni, maxim cativa ani.

Musca de casa (Musca domestica) poate avea ciclul evolutiv complet de la ou la adult in doar 10 zile, un fluture de cateva luni pana la un an, iar unele specii de cicada pana la 17 ani.

Speciile de cicada mai sus mentionate insa nu traiesc si in tara noastra. La noi, cicada comuna (Tibicen hematodes) are un ciclu complet de 2 pana la 3 ani. Cand emerg din pamant la inceputul lunii Iunie, in padurile mai putin “atacate” de Homo sapiens, aceasta specie formeaza adevarate armate de soldati in armura ce urca pe trunchiurile copacilor in stadiu de nimfa, pentru ca in decursul a cateva ore sa se transforme in fiinte inaripate cu un “strigat” puternic ce umple padurea de un ecou strident.

Am avut si eu norocul cativa ani la rand sa ma “lovesc” de asemenea armate, adanc in interiorul Padurii Comana.

Anul acesta, mii de carapace nimfale au ramas agatate pe trunchiurile copacilor, semn ca “noii recruti” au inceput antrenamentul.

Intamplator am avut placerea sa asist si la metamorfoza unui astfel de exemplar, de la stadiul de nimfa si pana la adult inaripat.

Gasind o nimfa intarziata (de obicei adultii ies pana la jumatatea lui Iunie) am decis sa o iau acasa pentru a fotografia una dintre cele mai fascinante transformari din lumea insectelor.

Fotografiile de mai jos sunt realizate seara incepand cu ora 22:00, timp de 2 ore 20 minute, cat a durat intreg procesul.

Pentru a reliefa durata perioadelor mai importante ale metamorfozei, am notat pe imagine si timpul fata de momentul zero. O scurta prezentare a evolutiei functie de acesti timpi se afla mai jos de imagine.

Metamorfoza in cuvinte:

Momentul 0 : Dupa 5 minute de cautari pe scoarta de stejar, nimfa isi gaseste “locul perfect” pentru transformare si se fixeaza ferm cu cele sase picioare. Incepe un aparent tremur.

Momentul 0 +12minute: Tremurul continua si nimfa se desface longitudinal in regiunea toracelui (spatelui). Incepe sa se vada adultul.

Momentul 0 +16 minute: “Noul” torace al adultului iese in totalitate din carapacea nimfala. Incepe sa se vada si capul. Culoarea este total diferita fata de cea a nimfei.

Momentul 0 +26 minute: Capul adultului este eliberat din “stransoarea costumului”, si incep sa se vada si aripile de o culoare verde-fosforescent.

Momentul 0 +31 minute: Adultul se “lasa pe spate” usor, ramanand atarnat de carapace doar in cateva segmente abdominale. Aceasta miscare ajuta la scoaterea aripilor cat si la inceperea intinderii acestora.

Momentul 0 +44 minute: Aripile se intind din ce in ce mai mult, incepand sa se vada ambele perechi.

Momentul 0 +45 minute: Cu aripile intinzandu-se rapid, adultul efectueaza o alta miscare menita sa ajute la o “buna desfasurarea a lucrurilor”: se indreapta si se prinde cu picioarele de carapace.

Momentul 0 +48 minute: Adultul aflat acum in pozitie verticala, isi scoate si abdomenul din carapace. Incepe intindera “corecta” a aripilor.

Momentul 0 +50 minute: Aripile se dezvolta vizibil cu fiecare secunda, atingand repede lungimea finala.

Momentul 0 +82 minute: Cu aripile intinse complet, adultul ia pozitia finala cu aripile de-alungul corpului, pozitie pe care o va folosi de fiecare data cand aterizeaza pe o frunza, creanga ori trunchi de copac.

Momentul 0 +137 minute: Culoarea generala a aripilor cat si a corpului se schimba treptat. Cand va fi gata de zbor adultul va avea o culoare generala mai inchisa, rosiatica.

O evolutie mai intuitiva este prezentata si in filmuletul de mai jos, realizat din 240 de fotografii individuale. Merita insa vizualizat la rezolutia maxima (720p). Pentru a reliefa extraordinara transformare, timpul evolutiei este puternic accelerat, cele 2 ore si 20 de minute ale “evenimentului” fiind compresate in doar 24 de secunde. Rezulta ca viteaza filmului este de 350 de ori mai mare decat ceea ce am vazut eu “la fata locului”.

Pentru a vizualiza filmul dati click pe imaginea de mai jos; se va deschide o fereastra You Tube, unde puteti selecta si rezolutia dorita.

Dupa secventele de mai sus, am mai facut cateva fotografii cu cicada-adult si vechea sa casa:

Adultul l-am lasat sa “stea peste noapte” pe pervazul de la geam. In toiul noptii am inceput sa aud si primele “sunete” provenite de la el. Sunete menite sa atraga femelele. Un adevarat mascul “cuceritor”…

Dimineata nu mai era prin preajma. Probabil a gasit ce cauta 🙂

Max

(26 Iunie 2012)

Padurea Comana – 23 Iunie 2012

Posted in Comana on June 25, 2012 by maxpho

O zi extrem de calduroasa de vara, aproape tropicala as putea spune. Cel putin asa a parut ziua de 23 iunie in interiorul Padurii Comana, cu umiditate peste 80% in unele locuri si temperaturi la umbra de 35 grade !!!

Impreuna cu sotia si unchiu’ am “purces” in Padurea Comana la o explorare a faunei de vara. Aventuri au fost multe, printre care ciuruirea de catre tantari, inteparea si fuga de un mic roi de albine, si ratacirea (!) intr-o zona neexplorata pana in prezent de noi…

Nu o sa intru in detalii despre respectivele “aventuri”, doar spun ca sigur o sa tinem toti minte ziua cu pricina ca una…lunga.

Si incep cu fotografii ale sursei zgomotelor de iunie prin paduri (si nu numai): cicade din specia Tibicen hematodes. Mii de exemplare se auzeau in zonele vizitate de noi, cu exemplare zburand direct in noi, ori catarandu-se pe trunchiuri si plante.

Unul dintre motivele pentru care vroiam sa ajung la Comana a fost gasirea exemplarelor de Rosalia alpina. Ceea ce am si avut noroc sa gasim. Doar doua exemplare, ambele masculi, dintre care unul handicapat in urma unei probabile batalii pentru femela. Ori atacat de o pasare, ori alta insecta, ori…cine stie.

Primul exemplar, cel accidentat:

Si cel de al doilea exemplar, mai mic dar “cu reputatia intacta”:

Raman la parerea afirmata si in alte posturi, si anume ca acest mic coleopter este cel mai frumos de pe teritoriul Romaniei.

Daca exemplarele de mai sus ne bucurau privirea prin eleganta si coloritul lor, exemplarul de mai jos ne minuna prin marimea sa cat si aspectul “a’ la Alien”.

Este vorba de Cerambix cerdo, unul dintre cele 2 exemplare observate. In apropiere si un exemplar de Lucanus cervus forma capreolus.

Si exemplarul de Lucanus, unul dintre cele zece gasite.

O alta specie frecvent observata, de lepidopter de aceasta data, ne-a facut sa alergam dupa fotografii printre tufe, crengi si roiuri de tantari. Este vorba de Catocala nupta, un elegant fluture care “se face una cu mediul” atunci cand se aseaza pe scoartele copacilor.

Unul dintre exemplare a “aterizat” chiar langa o carapace nimfala a unei cicade.

Alte specii de insecte se deplasau, tarau, zburau, rostogoleau, cadeau, stationau prin jurul nostru.

Un ichneumonid:

Un exemplar de Dicerca alni:

Si un exempalr de Maniola jurtina:

Insa exceptiile de la speciile uzual intalnite au fost mult mai interesante. Un exemplar de Apatura metis si un exemplar (primul observat de noi in natura) de Aromia moschata, considerat unul dintre cele mai frumoase coleoptere din Europa. Din pacate exemparul de Aromia a fost foarte sfios si prea sus pe un trunchi de stejar pentru a il putea fotografia.

Pe amandoi i-am gasit la o scorbura ce probabil avea seva iesita la suprafata, insa inaltimea la care se afla nu ne-a permis o vizualizare mai detaliata. De altfel si “expresia de pe fata” exemplarului de Apatura ne-a dat de inteles ca “aici nu ajungeti” :).

Max

(25 iunie 2012)

Astrofotografie in Padurea Comana – 21 Iunie 2012

Posted in ASTRO, Comana on June 24, 2012 by maxpho

Din nou raman in urma mult cu postarile…

In ultimile cateva saptamani am acumulat sute de fotografii atat de astronomie cat si de natura si altele, insa nu gasesc timpul/starea de a le procesa.

Post-ul de mai jos este al uneia dintre cele mai recente “excursii” pe la Comana, in scopuri “astronomice”.

Impreuna cu Clau am plecat spre Comana putin inainte de apusul Soarelui, ajungand in apropierea Deltei Neajlovului pe la orele 21:30. Aici am asteptat putin pentru ca norii prezenti deasupra orizontului vestic sa ne permita gasirea Lunii in forma de secera relativ fina:

Odata gasita, am montat rapid luneta de 80mm pe un trepied foto si am facut si cateva fotografii mai “de detaliu”:

Si o imagine crop in care sunt observabile ceva forme de relief lunare:

In tot timpul cat imaginile de mai sus au fost realizate, am capatat amandoi “un numar” de ciupitori de tantari, iar natura ne “arunca” in calea noastra vietati care mai de care, cum ar fi un mic “mare” paianjen foarte rapid de altfel, cat si mai multe lipitori…la doar jumatate de metru de noi…

Ne schimbam locul de observatii si ne mutam la est de Padurea Comana. Aici, lipsa lipitorilor a fost compensata insa de un “mic” nor de tantari ce a ramas cu noi “de dragul nostru” vreo doua ore.

Am reusit totusi sa fac si ceva astrofotografie, in ciuda atacurilor neancetate ale fiintelor cu sase picioare, cat si a cerului cu transparenta scazuta (Mag. viz. ~5.5).

Subiectul ales: nebuloasa obscura “E-ul lui Barnard” din constelatia Aquila.

Imaginea este rezultatul a 25 de cadre la ISO 800 si un timp total de expunere de 1h20m, cu Canon 100/F2.8 Macro la 3.5 si Canon 550D pe NEQ 6.

Am postat atat o varianta in culori, de care nu sunt prea mandru, cat si una alb-negru de care sunt ceva mai mandru 🙂

Nu am reusit sa mai fac si alte astrofotografii pentru ca setup-ul a avut cateva probleme la partea “software”, si am fost nevoit sa renunt la ghidaj via PHD. Data viitoare o sa fiu mai pregatit, sper.

Max

(24 Iunie 2012)

Tranzitul planetei Venus peste discul Soarelui – 6 Iunie 2012

Posted in ASTRO, Evenimente on June 13, 2012 by maxpho

Desi as vrea sa povestesc “cum a fost la Tranzit” in modul meu uzual de exprimare interminabila si prin unele locuri gresita, o sa ma rezum de aceasta data doar la cateva vorbe si o serie de imagini realizate cu ocazia ultimului eveniment de acest gen din viata mea…si a voastra cititorilor (daca citeste cineva:).

Locul pe care l-am ales pentru vizionarea fenomenului a fost Vama Veche pe litoralul Marii Negre, un loc ce devine din ce in ce mai “altfel” (intr-un sens rau) fata de cum de abia ne obisnuisem si eu si sotia mea de vreo 5-6 ani incoace. Dupa un drum de seara de la Bucuresti, am ajuns pe la orele 21:00 in Vama. Am fost intampinati insa de un front amenintator de nori cu tot cu o perdea de fulgere si ploaie. Am zis ca asta a fost…am venit degeaba. Dupa un somn de 2 ore, pe la orele 3:00 dimineata ne-am intalnit pe faleza de la Nord de Vama cu alti cativa amatori de astro-fenomene, mai exact Adi Sonka, Mihai Dascalu si cativa amatori ce frecventeaza Astroclubul Bucuresti. Cerul era aproape perfect senin ! Bucurie mare pe noi, incepem sa montam instrumentele si sa facem cateva teste cu cel mai important subiect “astral” vizibil la momentul respectiv: Luna.

Dupa ce totul a fost “pus la punct”, am inceput sa estimam cam pe unde ar trebui sa rasara perechea Soare-Venus. Cativa “martori nestiutori” (probabil) isi efectuau activitatile specifice celor ce au Marea in sange. De la mic la mare, in departare, pe mare:

Gramada de oameni cu scop bine determinat se pregatea de rasarit:

A aparut ! Soarele isi face aparitia din spatele unui strat de nori aflati la orizont. Odata cu el apare si un punct negru ce pare initial a face parte dintre varfurile norilor…

Pe masura ce astrul zilei se ridica din ce in ce mai sus, acel mic punct se izoleaza de nori si ramane singur pe discul Soarelui.

Un mic filmulet prezinta ceva mai bine poate acest rasarit unic. De preferat varianta Full HD. Detaliile tehnice sunt trecute si ele la linkul de mai jos:

LINK: Rasaritul Soarelui de ziua Tranzitului in Vama Veche

Soarele isi continua mersul firesc pe cer, iar atmosfera terestra aduce un plus de originalitate fenomenului, cu deformari evidente atat ale discului solar cat si ale discului planetei Venus.

La un moment dat un pescarus a vrut sa stearga “scama” aparuta pe Soare, insa nu a estimat corect distanta. Pata neagra a ramas spre bucuria noastra acolo unde se va mai intoarce peste …105 ani.

Efectele turbulentei atmosferice au continuat, cu o tentativa de “raza verde” (Green flash) ce insa nu s-a mai dezvoltat, ramanand la stadiul de “limb verde” la marginea superioara a discului Solar.

Desi proaspat scapat de un strat de nori, Soarele intra intr-un al doilea rand de nori ce dau fenomenului o nuanta…artistica.

Soarele devine tot mai luminos, asa ca e momentul sa montez filtrele solare. Ascensiunea prin straturile de nori continua.

Si pentru a da un plus de “credibilitate” fenomenului, am realizat inca un mic filmulet, ce merita vizualizat la rezolutia maxima (Full HD):

LINK: Soarele impreuna cu Venus printre nori

Printre declansari si focalizari, avem timp sa mai admiram si peisajul ce evolueaza in jurul nostru.

Incepem sa ne dam seama de deplasarea destul de rapida a planetei Venus pe discul Soarelui. In doar 10 minute planeta se indreapta vizibil spre “iesire”.

E momentul sa “pun la treaba” si Coronado PST-ul imprumutat de la Adi Sonka. In ciuda efectelor teribile ale atmosferei (Seeing 2-3/10), reusim sa observam atat vizual cat si in imagini mai multe protuberante si zone solare active, ce aduc un plus de tridimensionalitate fenomenului.

Ne pregatim deja de ultima parte a evenimentului, si anume contactele III si IV: atingerea limbului planetei Venus cu cel al Soarelui, si respectiv “iesirea din scena” a planetei Venus.

In timpul pregatirilor, cineva imi face poze…fara autorizatie insa :). Bine macar ca apar si instrumentele prin poza, altfel ar fi ramas prezenta doar o fata incruntata de la atata lumina solara.

Si Epilogul: iesirea de pe discul solar al planetei Venus.

Gata. Inca un fenomen astronomic memorabil.

Nu sunt insa foarte bucuros de fotografiile de mai sus, asa ca o sa incep sa ma pregatesc mai serios inca de pe acum pentru urmatorul tranzit al planetei Venus peste Soare.

Cine stie, poate vine o noua Era Glaciara si ma congelez natural, cu tot cu instrumente, eventual chiar pe malul Marii Negre, undeva pe faleza de la Vama Veche…

Max

13 Iunie 2012 (dupa o saptamana de la eveniment…)

UPDATE:

Cateva din imaginile de mai sus le-am postat si pe serverul SpaceWeather aici.

UPDATE:(15 Iunie)

m mai prelucrat cateva imagini din cele peste 1800 de cadre “trase”: