Cometa Garradd (C/2009 P1) si roiul globular M-15 – 29 august 2011

In seara zilei de 29 august am decis sa fac o iesire pana la Padurea Comana, impreuna cu Claudiu. Am ajuns la destinatie in jurul orei 21:30, am pregatit echipamentul si dupa cateva priviri fugitive  la Cometa Garradd, M 27 si M 15, am inceput sa trag cateva foto la cometa. Intre timp Clau se desfata cu cateva privelisti ceresti printr-un binoclu 15×70.

Cerul nu se prezenta intr-o forma de zile mari, insa am avut dupa ora 22:30 o magnitudine de +5.8/6 la zenit, cu orizontul E-SE-S-SV-V fara poluare luminoasa, doar in NV-N-NE lumina Bucurestiului aflat la peste 20 km, reusea sa perturbe cerul pana la o altitudine de aproximativ 40 de grade. In rest, umiditate mare, si o gramada de animalute si insecte care ne-au tinut “companie” (desi mai bine era fara…:) ) cu sunete care mai de care, inclusiv un brotacel cu aere de tenor.

La ora cand scriu postul asta nu am reusit inca sa procesez imaginile cu cometa, pentru ca inca invat diferite metode de procesare cu Deep Sky Stacker si Photoshop.

Asa ca momentan postez rezultatul secund al serii, si anume doua imagini ale roiului globular M 15 din Perseus.

Imaginile sunt realizate prin telescop de 200mm F/5, cu Baader MPCC si Canon EOS 550D, la ISO 1600 si 3200, cu timpi de expunere de 30-50 secunde, neghidate. Rezultatul e media a 41 de cadre totalizand 27 minute.

Procesarea e usor diferita in cele doua imagini. Una e mai soft la culori alta mai saturata, una de camp mai mic si rotita, alta de camp mai larg.

Revin cu imaginile cu cometa cat de curand.

Max

(30 august 2011)

UPDATE (30 AUGUST dupa ora 22:00)

Si cum asteptam rezultatul din Deep Sky Stacker la cometa Garradd, m-am hotarat sa mai incerc o procesare a imaginii cu M 15, de data asta doar crop direct de pe rezultata din Registax. Si cu ceva mai multa grija la culori, mai atent la rosu si cu mai putin albastru ca era cam “tras” de el. Rezultatul:

Evident ca stelele nu sunt sharp, asta si datorita seeing-ului deloc grozav, dar si stack-ului cu cadre mai mult sau mai putin miscate.

Cam atat cu M 15 -ele asta.

Incerc sa o iau de la capat cu Cometa, ca mi-a dat o eroare de toata frumusetea DSS ul, dupa mai bine de 2 ore si ceva de procese automate in care el sta si calculeaza io stiu ce…probabil ca s-a plictisit si procesorul de atatea stele…

Max

UPDATE (30 august pe la 2 noaptea, inainte sa ies la o noua sesiune la Jupiter)

Am reusit o prima forma a prelucrarii imaginii cu Cometa Garradd. Am reusit sa ii dau de cap DSS -ului, si vad ca a iesit promitator, desi problema se pare ca a fost dimensiunea si numarul mare al cadrelor care le-am inserat in soft. Pentru rezultatul urmator am fost nevoit sa reduc dimensiunea cadrelor originale (resize pe la 50%) pentru a avea o sansa ca softul sa nu mai dea erori. O sa mai imi infig degetele in tastatura si o sa mai masez pe spate soricelul pana cand o sa am un rezultat de care sa fiu cu adevarat multumit, dar asta mai incolo…

Pana atunci, rezultatul a 41 de cadre a cate 50 secunde si ISO 6400, totalizand 34 minute de expunere:

Revin, revin, revin…

Max

UPDATE (1 Septembrie 2011)

Imaginea cu cometa Garradd a aparut pe prima pagina a SpaceWeather aici.

Advertisements

Cometa Garradd (C/2009 P1) – 28 august 2011

Desi mai am de prelucat cateva imagini din concediul proaspat terminat, inclusiv cu aceasta cometa, postez acum o imagine si o animatie realizata in seara zilei de 28 august 2011.

Cerul nu mi-a permis prea multe, cu o magnitudine de doar +5 la zenit datorata paclei si poluarii luminoase provenite de la Capitala tarii noastre.

Imaginea/animatia sunt realizate prin refractorul ED 80 mm si Canon EOS 550D la ISO 1600 si 3200 cu timpi de expunere de 30 secunde pentru fiecare cadru. Imaginea e realizata din 10 astfel de cadre la ISO 1600 si 3200.

Si o animatie din 50 cadre realizata din crop-uri de pe imaginile originale, neprocesate. Animatia o puteam realiza si mai bine, insa m-am bazat pe automatismul dat de softurile folosite: Registax 5, Virtual dub, Irfanview si Gif Animator. (Clik pe imagine pentru a o deschide).

Se observa rapiditatea cu care cometa se deplaseaza printre stele, cadrele fiind achizitionate in intervalul 19:37-20:07 U.T., deci fix o jumatate de ora.

Max

(29 august 2011)

Jupiter – 26 si 27 august 2011

Cum anul asta, cel putin pentru latitudinea noastra, planeta Jupiter e probabil cel mai interesant subiect fotografic al Sistemului nostru Solar, nu incerc sa ratez noptile (mai bine zis diminetile) in care planeta ajunge sus spre meridian.

Chiar daca in ultima vreme am avut aprte doar de seeing oribil de 4/10…

Urmatoarea imagine e realizata cu un Maksutov-Cassegrain de 90mm, in dimineata zilei de 26 august. Doar 90mm diametru ! La F/40.  Si camera DBK 41AU02.AS plus filtru Baader UV/IR cut, proaspat achizitionat.

Detaliile, chiar in seeing-ul asta, sunt foarte bune, comparabile cu ce reuseam sa scot cu telescopul de 200mm anii trecuti, asta datorita altitudinii mici a planetei fata de orizont. De data asta, acelasi nivel de detalii l-am obtinut cu un instrument de doua ori si ceva mai mic in diametru, dar si planeta a ajuns la aproape de doua ori inaltimea fata de anii trecuti.

Pentru comparatie, o imagine realizata in aceiasi dimineata, dar ceva mai tarziu cu telescopul de 300mm, in acelasi seeing de 4/10.

Si o imagine de pe 27 august, cu telescopul de 300mm. Din pacate seeingul oribil (3-4/10) si-a spus cuvantul foarte bine.

Cam atat, deocamdata. Inca incerc sa “ma prind din urma” cu fotografiile. Si astept si un seeing de macar 6/10.

Max

(28 august 2011)

Jupiter – 7 august 2011

Nu reusesc deloc se pare sa recuperez cu imaginile/fotografiile.

Dar incerc.

Mai jos un Jupiter din dimineata zilei de 7 august. Imaginea e realizata cu telescopul de 300mm la F/30 si camera DFK 21 AF.04 AS, media a 700 de cadre. In seeing de 6/10.

Se observa si ceva detalii pe satelitul Ganymede.

Max

(24 august 2011)

Pe la Comana – 6 August 2011

Pff…de cand nu am mai fost pe la padure. De fapt pe la Comana. Am cam si ramas in urma cu posturile. Insa imi era cam dor de Comana.

De data asta am fost cu Unchiu, intr-o sambata destul de calduraosa dupa ce ziua precedenta a fost una racoroasa si cu ceva stropi. Acum, temperatura a sarit din nou la 30 de grade la orele pranzului.

Am vizitat pentru inceput “zona Rosalia”, fara insa vreun succes. De fapt ziua de azi a fost relativ saraca in insecte pentru perioada asta, tocmai datorita vremii din zilele precedente. Marea parte a insectelor observate erau mai mult amortite.

Un prim exemplu, un elaterid gasit sub scoarta unui stejar. Nu era singurul, mai avea un companion prin apropiere. Inca nu l-am identificat, dar urmeaza.

Si prin apropiere, o plosnita:

Dupa incursiunea amintita, ne hotaram sa ne deplasam spre zona Cerambyx, cu stejarul de rigoare. Aici, surpriza…copacul marcat in primavara si pe ai carui locatari (Cerambyx cerdo) am reusit in cateva saptamani sa ii mut la alti copaci (desi nu cred ca au fost nici macar jumatate din cei care au iesit anul asta, ne mai punand la socoteala inca trei generatii in stadiu larval aflate in interiorul sau), e bine, tocmai fusese taiat. Zic “tocmai” pentru ca nu cred ca trecusera mai mult de 2-3 zile de cand casa speciei protejata in toata Europa a cazut la pamant !

Ei bine cam asa arata acum (pana il iau ciopartitorii de copaci pe bucati de acolo) stejarul Cerambyx. Am sperat sa gasim macar cateva exemplare de cerdo prin preajma, insa si datorita vremii si datorita privelistei probabil, nu am gasit decat o femela ascunsa la buturuga ramasa semn al existentei unui monument al naturii.

Cata prostie in tara asta bai frate…

In fine.

Pe trunchiul doborat, o specie de buprestid cu o coloratura specifica acestor mici bijuterii ale Lumii coleopterelor. Aici e vorba de Chrysobothris sexsignata, numele venind de la cele doua siruri a cate trei pete de-alungul elitrelor.

Intr-una din scorburile copacului, acum accesibile de la nivelul solului, Unchiul gaseste un cocon larval de cetonid. Ei bine, cam asa arata un “gandac de trandafir” (cum se numesc popular), in etapa premergatoare imagoului.

La cativa metrii distanta, in locul unde un alt copac cazuse acum ceva saptamani la pamant in urma unei furtuni, si pe care profitorii ciopartitori cu IQ de peste 40 dar sub 42 l-au taiat in bucatele si l-au luat repede ca deh, era pomana, gasesc doi pierizi hranindu-se cu mineralele din lemnul umezit.

Si avansam printre tufisurile dese, spre liziera nordica ce da in stufarisul Deltei. Aici observ foarte fugar un exemplar de Apatura metis, fotografiile facute fiind de la o distanta de peste 4 metrii, si asta cu un obiectiv cu 100mm distanta focala. Foarte greu de surprins un astfel de fluture, mai ales la orele pranzului, in maximul de activitate si agilitate al acestor relativ rare si localizate lepidoptere.

Intre timp, Unchiu imi gaseste si un paianjen saritor. Nu mai vazusem de ceva vreme un astfel de paianjen.

Si cam asta a fost incursiunea prin Padurea Comana, dupa o pauza cam lunga pentru mine. Astept timpul liber pentru inca una cat mai curand, de preferat dupa amiaza, cand multe specii de cerambicide sunt mai usor de gasit.

Max

(8 August 2011)