Pe la Comana – 12 iulie 2011

O noua dupa-amiaza/seara prin Magurele cu +32/33 de grade. Ma hotarasc sa trag o fuga mica pe la padure, cu rationamentul ca macar acolo e ceva mai …rece.De mentionat ca am plecat pe un cer senin, si vreme cu “aspect canicular”.

Nu mica mi-a fost surprinderea cand pe la jumatatea drumului spre Comana norii care de la distanta pareau trecatori, au inceput sa genereze o mica ploicica insotita de vant moderat. Deja aspectul canicular se transforma in aspect de furtuna. Doua aspecte deci diferite😀 . Am ajuns la padure pe cativa stropi de ploaie; se pare ca furtuna trecuse deja pe aici. Dovada erau crengile (de la mici la mari) cazute pe drum, cat si un ditaimai stejarul culcat la pamant de vantul care se pare ca fusese foarte puternic. A, si sa nu uit: temperatura in padure era de doar…19 grade Celsius !

Deci intr-adevar mai rece decat Magurele. Cu 13 grade !!!

Nu prea speram sa gasesc cine stie ce pe o astfel de vreme, si la acea ora. Ei bine din nou ma inselasem; si bine imi pare cand ma insel astfel.

La stejarul doborat de vreme/vremuri, singura vietuitoare de care am dat a fost o urechelnita. Dar nu una comuna insa.

UPDATE (15 iulie 2011): Cu ajutorul Unchiului care a identificat specia de urechelnita, am acum si un nume pentru ea: Forficula  smyrnensis. Desi nu am cazut de acord, eu am ramas la convingerea ca e vorba de o femela.

In apropiere era si “copacul Cerambyx”. Unde am observat nu mai putin de 5 exemplare de Cerambyx cerdo, intre care doua perechi. Deja ma mai inviorasem un pic. Temperatura incepea sa mai creasca un pic, cu Soarele iesind timid de dupa nori. La o buturuga, unde pana la inceputul anului asta tronase un superb stejar, si el plin de Cerambyx cerdo la vremea lui (anii trecuti), gasesc doi masculi de Morimus funereus. De fapt, initial gasesc decat unul dintre ei, insa cand il mut pentru o incadrare mai buna, il pozitionez fara sa vreau la cativa centimetrii de un alt mascul pe care nu il vazusem. In timp ce faceam fotografiile, cei doi masculi s-au apropiat si s-au sprijinit cap-in-cap. Foarte comic. Nu a durat mult insa si dupa o “tranta” mica, au fugit fiecare spre “casa” lui. Am reusit totusi sa surprind o parte din moment:

Foarte comic !

Tot prin apropiere cativa agrionizi imi dadeau tarcoale. Pareau suficient de amortiti din cauza ploii/temperaturii incat sa stea la cateva fotografii. M-am axat doar pe “ochisori” de data asta.

Si tiptil-tiptil (cum altfel ?) o iau spre zona Rosalia. Nu ma asteptam sa gasesc prea multe exemplare, poate doar unul-doua cel mult, insa si asa ar fi fost suficient.

Si ghiciti ce ?

Chiar am gasit, la inceput un mascul, urmat de o femela, pe care mai tarziu a “navalit” micutul mascul cu o rapiditate demna de Cartea Recordurilor !

Si stiti ce poate fi mai frumos decat un exemplar de Rosalia alpina ? Raspuns: DOUA exemplare de Rosalia alpina !

Forma pe care o ia un cuplu al acestei specii este foarte intriganta/impresionanta. Daca nu ai mai vazut pana atunci aceasta insecta, si o vezi pentru prima data sub forma unui cuplu mascul-femela, ei bine stai ceva pe ganduri daca sa te dai mai in spate ori mai aproape.

Superb !

Chiar daca nu am stat mai mult de o ora, ziua de azi o sa o tin minte multa vreme. Nu ma asteptam ca dupa o asemenea scadere brusca de temperatura sa gasesc atatea insecte (nu am scris si de zecile de libelule, ori cele 4 exemplare de Vanessa atalanta observate). Si cu atat mai putin o superba pereche de Rosalia !

Max

4 Responses to “Pe la Comana – 12 iulie 2011”

  1. Tot mai multe exemplare de rosalia vad in ultimele post-uri. Desi din cat am inteles e o insecta pe cale de disparitie, uite ca mai sunt si “indivizi” care nu sunt impresionati de statutul asta si isi vad de treaba la modul cel mai serios, contribuind activ la salvarea speciei🙂 Foarte tare si duelul “incornoratilor” de mai sus

    • Da Clau, sunt aparent nepasatori cei din fotografii, insa problema cu disparitia e una foarte grava. Prin Romania (de ex. Zarnesti) padurile unde se intalneste aceasta specie sunt protejate, la modul ca arborii doborati (de obicei fagi) sunt alsati asa cum sunt, ne miscati de la locul lor, ori luati. Daca cuplul din imagini isi depune ouale pe un arbore cazut, care e luat in cateva zile de acolo de “padurarii” cunoscatori intr-ale naturii, atunci degeaba au incercat ei sa “salveze specia”. Eu sunt de parere ca atata timp cat unii oameni strica efectiv padurea facand sa dispara sau sa se mute anumite specii de insecte/animale, atunci trebuie sa existe si alti oameni care sa echilibreze pe cat posibil situatia, mutand respectivele insecte/animale in locatii asemanatoare, cat mai exista si alea. De asta am facut anul asta ce am facut cu Cerambyx cerdo si Rosalia alpina. Sper doar sa fi si reusit ceva. Rezultatul o sa fie vizivil insa de abia in 3 ani (atat au ambele specii in medie ciclul evolutiv).
      Max

  2. Andrei F Says:

    Clestii urechelnitei seamana cu cei ai radastii(cervus lucanus,cred ca asta i denumirea :d) sunt utilizabili,sau sunt de “forma” avand menirea intimidari paradatorilor?
    Rosalia alpina,nu am mai vazut pana acuma nici un exemplar,foarte fain,pacat ca unele specii sunt sortite pierzarii….
    Andrei

    • Cercii Urechelnitei sunt folositi la auto-aparare dar si la vanatoarea de alte insecte. Cat si in timpul reproducerii. Nu sunt chiar de forma deci, dar nu au nici o legatura cu spartul timpanelor din traditia populara.
      Rosalia alpina ei bine e ceva mai rar. “Ceva” e putin spus. Cu disparitia speciilor insa sunt mai multe motive principale, unele putand fi diminuate mai usor decat altele. De exemplu daca observi clima din ultimii ani ai sa vezi ca per general temperatura globala a crescut. Poate noi oamenii nu o simtim foarte puternic, insa insectele sunt extrem de sensibile la variatia factorilor de mediu. Asta e un motiv care cu greu mai poate fi diminuat. Altul ar fi distrugerea sistematica a habitatelor. Ei bine asta poate fi diminuat, insa nu se vrea. De ce nu se vrea ? Pai aici sunt alte doua motive: unul e “necunoasterea” (ca sa nu zic prostia) celor care au in responsabilitate protectia padurilor din Romania, altul ar fi ca daca totusi exista cunostiinta de cauza (informatie) nu exista intentie: “ce ? sa nu mai tai copaci ca e nu stiu ce gandac in ei…hai ma lasa-ma..am nevoie de vila cu piscina si Audi Q7 sa imi aduc tovarasii sa bagam mici si bere si sa ne simtem bine”. Cam asta ar fi al doilea motiv. Orice eroare aparenta de dactilografie e intentionata ! (Cel putin in fraza cu citat).
      Dar intorcandu-ma la Rosalia, nu se compara fotografiile mele ori altele cu observarea speciei in natura. Crede-ma. La alte insecte sa zic ca diferenta e mai mica, insa in cazul de fata, albastrul combinat cu desenul negru si antenele cu pubescente alternate negru cu albastru sunt unice. Parca nu e locul lui in padurile noastre, e prea…tipator sa zic asa. Si totusi se camufleaza foarte bine.
      Max

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: