Pe la Comana si pe la Arges – 6 iulie 2011

Si inca o data, si inca o data, si la cat mai multe dati pe la Comana ! Asta e urarea care mi-o adresez singur. Si vad ca ma tin de ea.

Deci, o noua zi prin Padurea Minunata. SI de data asta nu singur; cu tot cu sotiešŸ˜€

Ajungem noi prin zona vestica a padurii si, pe la un stejar-doi, gasim patru exemplare de Cerambyx cerdo. La una dintre femele ne hotaram sa ii facem si o mica sesiune foto. Mai jos-ce a iesit:

SI Eli pe partea cealalta aranja “subiectii”, un mascul de Lucanus cervus langa femela de cerdo, intr-o postura…mai artistica.

Si intram si in padure. Aici, din nou extrem de bucurosi, gasim trei exemplare de Rosalia alpina. Magnifici !

La un moment dat unul dintre exemplare zboara direct pe…Eli. Merita o poza, nu de alta dar cyanul-albastrui il facea sa para mai degrabaĀ  o bijuterie sau piesa de ornament decat o insecta reiesita dintr-o larva ce gaureste copaci.

Si mai mergem ce mai mergem pana cand dam de un Mesosa curculionides, al 8-elea, al 9-elea gasit pe anul asta ? Deja devine obicei sa gasesc Mesosa, cerambyx, si in ultima vreme si Rosalia. Unii dintre cei mai importanti gandaci-croitor de pe la noi.

Si ne pregatim sa ne deplasam in alta zona a padurii cand, Eli vede pe jos ceva miscandu-se. Se dovedeste a fi o destul de maricica omida de fluture cotar.

Si ne relocam, si ajungem la ulmul pe care gasisem acum ceva zile o noua specie de croitor (pentru mine), si nume Leiopus nebulosus. Gasesc si de data asta cateva exemplare, din care macar unul merita o fotografie.

Pe un copac apropiat, Eli, ca se pare ca ea gaseste lucrurile interesantešŸ˜€, vede un exemplar de Isotomus speciosus, specie de croitor pe care nu am mai vazut-o de vreo doi ani, tot pe la Comana.

Se cam pare ca azi a fost ziua croitorilor, cu 5 specii diferite fotografiate, dar cu inca una observata insa nefotografiata, si aici ma refer la Prionus coriarius, observand 7 exemplare din aceasta specie. Insa de departe specia cea mai des intalnita de coleopter a fost clar Lucanus cervus, cu peste 25 de ex observate. Ceea ce e bine, in alti ani nu vedeam nici macar 3 intr-o zi.

E, dar nu am terminat inca “expeditia”. Tot pe copacul cu Leiopus, o musca sedea “la plaja”. A fostĀ  “de treaba”, tinand cont ca a stat nemiscata si cand am montat “tunul” pentru fotografie macro de mare amplificare. Ce a iesit, mai jos:

Din pacate nu am avut timp de mai multe cadre pentru a le stack-ui apoi in softuri gen Combine ZP pentru a avea plane diferite de focalizare pe imaginea finala, si asta deoarece eram in natura iar musca era cocotata pe la 2 metrii pe copac, iar pozitia chiar nu era…favorabila.

Tot prin zona cu ulmi, multe libelule survolau la joasa inaltime. Pe una dintre ele, mai lovita de…soarta, am reusit sa o fotografiez:

E, si ultima “gaza” pe ziua de azi, o nimfa de plosnita, cred ca in penultimul stadiu de dezvoltare.

Si ajung acasa, iar pe la orele 23 ies la o sesiune de astro-fotografie. Cu luneta ED de 80mm si Canon-ul 550D, reusesc sa fac cateva expuneri ghidate la nebuloasa M 17 Omega. Rezultatul a 13 cadre la ISO 1600, a cate 60 pana la 120 secunde, si un timp total de expunere de 27 minute, este acesta:

Nimic spectaculos, insa daca tin cont de magnitudinea vizuala limita de +5 la zenit, atunci cam e ceva. Sincer nu ma asteptam sa iasa nici pe jumatate din ce a iesit; eu mai mult ma dusesem sa modific parametrii de ghidaj ai monturii, si sa fac teste de ghidaj. Dar am fost suficient de multumit cu rezultatul asta ca sa il postez. Nu e singurul obiect abordat; am mai incercat si cateva expuneri la nebuloasa obscura Barnard’s E, insa rezultatul nu e pe placul meu.

O postez totusi, dupa ceva munca de procesare. Rezultatul a 10 cadre la ISO 1600 si 3200, expuneri de 60 secunde si timp total de expunere de 22 minute, tot pe acelasi cer de +5. Acelasi setup ca si la M 17.

Data viitoare sper sa iasa ceva mai bine oricare ar fi subiectul, nu de alta dar chiar a prins bine deplasarea asta, parametrii de modificat fiind critici in a obtine astro-fotografii bune.

Max

(8 iulie 2011)

3 Responses to “Pe la Comana si pe la Arges – 6 iulie 2011”

  1. faina iesire. ce noroc sa intalnesti asa multe specii de croitori intr-o singura iesire.

    • Mersi. Intr-adevar e frumos cand gasesti multe specii intr-o singura zi. Am tot avut parte de astfel de mici momente memorabile, insa din pacate e posibil sa nu mai fie multe de acum inainte. Asta pentru ca incet sau repede Padurea Comana (si nu numai) devine o padure a grataristilor, cu cateva specii deja disparute si alte cateva in continuu declin…Cred ca din Parcul Natural Comana o sa ramana doar Parcul Comana…

      • este trist ce spui si te inteleg. din pacate de cand fac fotografie de natura am vazut mai multe locuri naturale, in diferite judete, degradandu-se sub ochii mei.
        o metoda ca sa scapi de grataristi intr-un parc natural este sa interzici accesul cu masina. daca ai de mers minim 2-3km pe jos pana la ajunge la marginea unui lac sau a unei paduri, sunt mari sanse sa ii filtrezi pe adevaratii iubitori de natura de oportunistii care vor doar sa isi prajeasca micii la umbra padurii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: