Archive for July, 2011

Jupiter de ziua mea

Posted in ASTRO on July 28, 2011 by maxpho

Da, e ziua mea. SI ce cadou mai frumos decat un Jupiter in seeing de 7-8/10 ?

Nu am timp sa scriu prea multe doar atat: telescop de 305 mm la F/30.

Imaginea spune mai multe.

Revin in 4 zile cu amanunte.

Click pe imagine pentru versiunea originala.

Max

28 iulie 2011

UPDATE    (1 August 2011)

M-am apucat sa procesez datele din dimineata de 28 iulie.

Cred ca urmeaza cateva ore/zile de prelucrari intensive, asta pentru ca imi dau seama ce seeing fantastic am avut atunci, si vreau sa scot maxim de detalii.

Incep cu o imagine incredibila pentru mine, si anume satelitul Io cu detalii pe suprafata. Imaginea am tot re-re-reprocesat-o, pentru a nu induce artefacte ori a o degrada. Prin comparatie cu o imagine a lui Damian Peach din 2006 de aici, si alta de aici (a saptea imagine de sus in jos), am concluzionat ca detaliile de suprafata sunt corecte, si corespund la 0.3-0.4″, deci cam cat e si rezolutia optica teoretica a unui telescop de 300mm.

In imagine sudul este in sus.

Revin mai tarziu cu alte date.

Max

UPDATE (8 August 2011)

Revin acum cu varianta reprocesata a imaginii de mai sus.

Aceiasi imagine o regasiti si pe site0ul ALPO Japan aici (imaginea e inversata cu 180 de grade la ei pe site deoarece regula e ca sudul sa fie in sus; personal imi place mai mult asa cum am postat-o aici pe site, dar daca asa sunt cerintele…). Imaginea e ultima din lista. Comparand cu ceilalti (inclusiv Damian Peach) se pare ca intr-adevar am avut o noapte cu seeing excelent, dar si ceilalti un seeing mediu.

Si mai jos o imagine cu detalii ale satelitului Io si ale Marei Pete Rosii (GRS).

Se observa detalii in interiorul Petei Rosii cat si diferente clare de nuante.

Mai raman de facut animatia si o secventa care sa arate rotatia planetei. Insa nu stiu cand or sa fie aici, ca vad ca nu fac fata la zecile de giga de filme cu Jupiter din ultimile zile. Dar o sa fie la un moment dat.

Max

LUNA si Jupiter – 23 iulie 2011

Posted in ASTRO on July 25, 2011 by maxpho

Nu degeaba am scris LUNA in titlu cu litere mari.

Pe 23 iulie dimineata pe la 4 A.M. m-am apucat sa achizitionez imagini pentru ceea ce avea sa fie fotografia cu cele mai multe “dari” de batai de cap la procesare de pana acum. Nu mai putin de 10 ore de procesare, din care 6 de retusari, asezari, si alte functii in Photoshop.

La ora la care scriu aceste randuri am finalizat “Marele Colaj” cu Luna doar, insa din aceiasi dimineata mai am si ceva imagini la Jupiter. O sa vina si UPDATE-urile de rigoare, insa momentan postez “macar” imaginea asta.

Detaliile tehnice sunt pe imagine.

Nu are “decat” 3200×5497 pixeli, echivalentul a 17.5 Mega pixeli , deci cam cat are rezolutia un senzor APS-C de Canon EOS 550D.

Numai ca nu e prea buna comparatia:  in nici un caz o astfel de imagine nu ar putea fi realizata si procesata daca ar fi folosit un astfel de aparat DSLR in combinatie cu un telescop de 200mm. Nu vorbesc aici doar de sensibilitate si de zgomot, mult mai mici in cazul camerei CCD folosite, cat mai degraba de capacitatea de a “scoate” detalii din insumarea sutelor/miilor de cadre cu o astfel de camera, si inlaturarea efectelor turbulentei atmosferice.

Nu va fie frica, CLICK pe ea !

E foarte posibil sa fie cea mai mare imagine lunara (ca rezolutie) de pe la noi din tarisoara. Daca nu e asa va rog sa-mi scriti aici pe blog sa nu ma fac de ras cu afirmatia de mai sus.

Urmeaza si cateva imagini “crop” cu detaliile mai importante. Apropo, imaginea e redimensionata de la rezolutia initiala de 6353×3698 pixeli, dar arata mai bine asa…mai mica.

Max

(25 iulie 2011)

UPDATE

La recomandarea lui Alin Tolea postez si o imagine mai mare in format .png, pentru ca se pare ca se cam observa artefacte post-procesare.

Imaginea de mai jos e chiar full-resolution, asa cum arata dupa lipirea cadrelor din care e constituita, fara post-procesare gen unsharp masking ori noise removing, doar lipire si “cosmetizare” in zonele de unire a cadrelor.

Singura diferenta fata de imaginea initiala de la care “a plecat totul” e ca asta e rotita cu aproximativ 13 grade pentru a fi “la dunga”.

Si o animatie .gif a zonei Mare Humorum.

Animatia prezinta una dintre regiunile din colajul de mai sus, reprocesata, pentru a se observa mai bine anumite detalii generale.

Click pe imagine pentru a se deschide la rezolutie originala (plus inca o data click pe ea pentru a o mari).

In imagine se observa marele crater Gassendi in partea de nord a marii, craterul Doppelmayer in partea de sud, Mersenius in partea de vest si Hippalus in partea de est. Ce este foarte interesant e ca fiecare dintre cele patru cratere mentionate ce delimiteaza marea are atribuit (cel putin cu numele) si cate un sistem de rime. Animatia am facut-o tocmai pentru a ilustra modul cum sunt distribuite sistemele de rime de jur-imprejurul marii. De asemenea am marcat si marea in sine cu o elipsa albastra; elipsa pentru ca sub unghiul in care observam aceasta felie din suprafata Lunii, orice impact circular e deformat sub forma de elipsa.

O sa revin cu detalii despre fiecare formatiune mai importanta.

 

 

UPDATE (27 iulie 2011) In titlu am scis si ceva de Jupiter, asa ca acum postez si o animatie, urmand sa pun la un moment dat (daca o sa consider necesar) si una sau doua imagini individuale.

Animatia e realizata tot prin telescopul de 200 mm F/5 dar cu camera DFK 21 AF.04 AS.

(Click pe imagine pentru a deschide animatia)

Seeing variabil de la 4 la 6/10. Imaginea e realizata incepand din crepuscul si pana cand Soarele se afla deja la aprox 1 grad altitudine.

Max

Luna si Jupiter -19 iulie 2011

Posted in ASTRO on July 22, 2011 by maxpho

Pe 19 iulie pe la orele 02:30, dupa doua ore de somn, am taiat-o spre locatia de langa Dumitrana, la locul de observatii.

Cerul se prezenta foarte bine, cu o transparenta mare, o Luna foarte luminoasa si un Jupiter recent rasarit la orizontul estic.

Am iesit cu telescopul “planetar” de 305 mm, dar si cu Mak-ul de 90mm, pentru a vedea cam ce poate un instrument asa de mic, si portabil.

Am montat Mak-ul in paralel pe luneta de 80 mm, in timp ce principala telescopului de 12 toli statea sa se acomodeze cu temperatura ambientala la vreo 4 metrii de mine.

Si pun EOS ul in focarul Mak-ului, si trag 81 de cadre la ISO 1600 si 1/400 sec expunere. Rezultatul mi-a parut prea banal lasat in tonuri de gri, asa ca am supra-saturat culorile pana a iesit asta:

Imaginea e doar subdimensionata, insa nu e taiata/crop, astfel ca se vede dimensiunea discului Lunii pe un senzor APS-C la o focala de 1250mm cat are micul Mak.

A, si culorile din imagine, sunt reale, adica exista aceste nuante la surpafata lunara, insa sunt foarte, foarte, foarte sterse. Eu nu am facut decat sa le amplific extrem. Culorile indica locatii ale diferitor tipuri de roci. Supra-saturarea nu se poate face corect decat pe imagini realizate cu un instrument care foloseste principiul reflexiei, deci nu cu un mediu transparent prin care trece lumina; cu alte cuvinte cu un telescop se pot face astfel de imagini (fie el si Mak, SC) pe cand printr-o luneta (chiar ED, ori asa zisele apo-cromate mai ieftine) culorile sufera aberatii cromatice importante care ies foarte usor in evidenta la suprasaturare. Nu am vazut inca imagini de genul asta realizate cu un apocromat Zeiss ori altele din aceasta clasa, care sunt foarte bine corectate cromatic; poate la acest tip de refractor aberatia cromatica sa fie atat de buna incat sa permita realizarea de imagini “suprasaturabile”.

Si dupa “joaca” de mai sus, am amplasat si camera DBK 41AU02.AS (+filtru IR pass) cu un Barlow 2x in port-ocularul Mak-ului.

Rezultatul a doua filme la 15 fps, a cate 2000 de cadre fiecare, este mai jos: un colaj din doua zone cu Mare Nectaris, marginita la vest (stanga) de trioul Theophilus, Cyrillus si Catharina, la sud (jos) de Fracastorius, la est de Muntii Pyrenaeus, iar la nord de cuplul de cratere Isidorus si Capella. In interiorul marii se observa in partea de nord si un crater semi-scufundat: Daguerre.

Imaginea, daca facem referinta la imagini lunare per general, e una chiar proasta. Insa…e cu un 90mm si cu obstructie centrala, iar detaliile sunt suficient de bue pentru a crea un colaj cu tot discul Lunii si eventual cu notatii ale formatiunilor mai mari, pentru orientare/invatare. Cred ca o sa si “execut” o astfel de lucrare, pentru ca mi-ar fi de folos in identificarea rapida a craterelor mai putin cunoscute.

Si montez si 300 ele. Colimez, pozitionez, montez camera, si focalizez. Si raman masca ! 😮

Seeing FOARTE bun ! Cel putin fata de ce am avut parte zilele trecute.

Si Luna e la doar 41 de grade altitudine !

Seeing de 6-7/10.

Foarte fericit, aleg o regiune “frumoasa”: mega-craterul Janssen si imprejurimile.

Rezultatul (dupa procesare) chiar m-a lasat cu gura cascata bine de tot. ATENTIE ! Imaginea este foarte mare dar merita vizualizata la dimensiunea originala.

Ei bine, in momentele astea ma bucuram enorm ca achizitionasem camera asta DBK cu rezolutie mare (1280×960 pixeli). Colajul de mai sus este realizat din doar doua filme a cate 5000 de cadre cu filtru IR pass.

Si bineanteles ca dupa ce am prelucrat imaginea finala am si trimis-o la LPOD.

Mr. Chuck a postat-o ca LPOD-ul zilei de 21 iulie 2011.

Pentru ca stiam ca nu o sa fie postata o imagine atat de mare pe site, am trimis si o varianta mai “mica” sa zic asa, si anume decat partea dreapta a colajului de mai sus, ceea ce se si vede de altfel in link-ul mentionat.

Evident subsemnatul a fost foarte multumit de sine (unde-i modestia ?), atat timp cat imaginea cu pricina e suficient de buna (ma refer la rezolutie evident) pentru a verifica aparenta trecere a rimei  peste un dom (jos fata de centru in imaginea de pe site-ul LPOD).

Se recunosc si cateva din detaliile din imaginea de mai sus cu Mare Nectaris realizata cu Mak-ul de 90mm. Si asa se observa si diferenta in detalii intre doua imagini cu telescoape de diametre foarte diferite. Deci ar fi bun un telescop de 500 mm diametru nu ? 😀

Si pentru ca seeingul era bun, am “tintit” si spre “gazosul” Sistemului Solar.

Desi era mai sus ca altitudine, seeingul parea ca se inrautateste deja, asa ca am tras rapid 3 filme la F/30. Insa am si plusat putin, cu un film la F/40, sa imi fac o idee de marimea maxima care o pot realiza la Jupiter. Cine stie, poate, candva in viitor, o sa am norocul de un seeing atat de bun (neaparat peste 7/10) incat sa si valorific o asemenea absurditate de amplificare.

Inca nu am procesat si filmele la F/30 (ca de obicei nu am dus treaba pana la capat), insa cel la F/40 promite ceva.  E clar cea mai buna imagine din aparitia 2011-2012 realizata de mine pana acum. Si inca mai e o gramada pana cand cei trei factori principali pentru a obtine imagini bune ale planetei Jupiter se vor intalni: primul e altitudinea, al doilea diametrul aparent iar al treilea seeingul.

Si imaginea:

Clar, o noapte buna pentru astrofotografie de inalta rezolutie.

Max

(22 iulie 2011, ca de obicei in urma)

 

 

UPDATE (25 iulie 2011)

Dupa indelungi prelucrari ale filmelor cu planeta Jupiter folosind telescopul de 305mm la F/30, postez acum rezultatele:

Se observa ca raportul de amplificare mai mare (F/40) prezinta ceva mai multe detalii si o claritate generala a imaginii mai buna fata de aceste imagini din urma, realizate la F/30. Singurul deficient al F/40 fata de F/30 este  luminozitatea per suprafata mai scazuta a discului planetei, ceea ce duce la setari ale gain-ului mai mari, deci mai mult zgomot de imagine, ori la timpi de expunere mai scurti, deci mai putine sanse de a surprinde seeing bun !

Si o animatie din 7 imagini (12 frame-uri per total, plus cele “de intoarcere”) realizata intre orele 02:01-02:30 U.T. Animatia e procesata “la greu” pentru a se putea observa asa zisele artefacte de pe unele imagini, care prin acesta metoda se dovedesc a fi tocmai detalii ! Si aici ma refer in special la detaliile din apropierea celor doi poli, unde se observa o multitudine de pete intunecate ori mai deschise. De asemenea detaliile in cele doua benzi ecuatoriale, in special cele intunecate, se observa mult mai bine, fiind “filtrate” astfel de zgomot.

(Click pe imagine pentru a deschide animatia.)

Cer fara turbulenta !!!

Max

Jupiter- 15 si 16 iulie 2011

Posted in ASTRO on July 17, 2011 by maxpho

Dupa “reusita” de pe 14 iulie, ma hotarasem sa nu mai pierd diminetile dormind, ci sa “trag in pixeli” cat mai des planeta Jupiter.

Ei bine asta a fost motivatia pentru a iesi din nou pe 15 iulie dimineata.

Cand iesi la astrofotografie lunara, planetara, solara, nu e ca la deep sky. La deep sky te uiti pe un site la evolutia norilor (de exemplu asta sau asta), si te mai uiti si pe cerul real de deasupra capului un pic sa vezi daca transparenta cerului e suficient de buna, si te duci sau te apuci sa faci imagini. Ei bine la planete/Luna/ Soare, nu prea ai cum sa faci asa. Mai ales daca stai la o oarecare distanta de locul de observatii, adica daca trebuie sa te deplasezi 6km mai la sud-cazul meu.

Nu stii cum e seeing-ul ! Nu poti sa vezi sigur decat daca faci efectiv imagini !

De asta, consider ca astrofotografia planetara e oarecum loterie: ai noroc sa prinzi seeing bun, ori nu, dar nu ai cum sa stii decat daca joci, adica daca te deplasezi si faci imagini !

De data asta nu am avut. Imaginea e realizata cu acelasi setup ca si pe 14 iulie. O postez doar pentru aspectul general al planetei, si nu pentru detalii (care detalii ?).

Oribil seeing am avut, doar cu benzile principale si una-doua secundare vizibile pe ecranul laptopului in timpul achizitiei.

Insa ceva detalii mai importante se pot observa in imaginea finala, cum ar fi Ovalul BA in STeZ (in partea de jos a imaginii).

Dar fara perseverenta nu reusesti in astrofotografie.

Asa ca m-am hotarat sa ies si pe 16 dimineata.

Alti nervi !

Iar seeing prost.

Doar cu o “idee” mai bune conditiile atmosferice decat in ziua precedenta, si clar mai prost decat pe 14 iulie. Se pare ca 14 iulie ramane ca referinta pana acum, ca o zi cu turbulenta medie.

De data asta macar am reusit sa “prind” si Marea Pata Rosie (GRS), actorul principal al atmosferei turbulente joviane.

Si imaginea:

Imaginea e de calitate slaba, sau mai bine zis detaliile sunt aproape inexistente, atat datorita seeing-ului cat si transparentei scazute, contrastul imaginii fiind mult afectat.

Insa interesante sunt transformarile fata de anul trecut. De data asta SEB-ul (Banda ecuatoriala sudica) e acolo…adica exista, adica a inviat. Anul trecut planeta arata cam asa:

Se observa clar aspectul diferit, cu GRS in 2010 stand parca “suspendata” si solitara in ceea ce de obicei era SEB. Anul asta in schimb banda sudica e foarte activa si pronuntata, iar GRS pare un pic mai alungita pe axa Est-Vest. Nici NEB ul (Banda Ecuatoriala Nordica) nu e chiar inactiva, cu un contrast puternic si o culoare intensa.

Pentru o identificare a benzilor de pe Jupiter recomand pagina asta.

Nu cred ca mai ies prea curand pentru imagini la Jupiter. Poate cand ajunge Luna in faza de Prim Patrar, ca sa am doi subiecti ceresti de fotografiat. Altfel sansele sunt clar mai mari pentru un seeing bun incepand din a doua jumatate a lui august, cu Jupiter “cocotat” la 55 de grade la orele 5 AM. Deci foarte sus, cu sanse mult mai mari de a surprinde detalii fine decat la actuala inaltime desupra orizontului de 35 de grade altitudine. Si o sa fie si un pic mai mare in diametru aparent, crescand de la aprox 38″ la 43″ !

Max

17 iulie 2011

Jupiter – 14 iulie 2011

Posted in ASTRO on July 15, 2011 by maxpho

In noaptea de 13-14 iulie 2011 am hotarat sa ies la o sesiune de astrofotografie dedicata lui Jupiter, gigantul Sistemului Solar.

Si de data asta am scos “artileria grea”, telescopul de 305mm, si doua camere, un DFK 21 AF.04 AS si un DBK 41AU02.AS .

Am stat doua ore sa se aclimatizeze oglinda principala pentru a profita la maxim de seeing. Dar nu am stat degeaba: am avut ceva probleme cu colimarea. Unul din suruburile pe care vine fixata teava de aluminiu ce are rol de…tub, ei bine era stramb. A trebuit sa mestesugaresc la fata locului, si cu tot cu colimare, din cele doua ore mentionate, una a fost “speciala” pentru strambat cu patentul si colimat optica telescopului.

Si dupa cele doua ore, montez si una dintre camere, DFK-ul, si incep sa fac imagini.

Din prostia mea, aleg un codec video total anapoda, si desi pe view-screen-ul softului IC Capture (cu care lucreaza cele doua camere) imaginea imi aparea color, fisierele tip .avi se salveaza in format alb-negru. Am vazut asta cand am ajuns acasa 😦 .

La un seeing de 3-5/10, deci aproape mediu, detaliile nu erau chair asa de proaste, insa daca as fi avut si informatia de culoare, imaginile  sigur ar fi avut un “look” mai impresionant.

Rezultatul final al procesarii celui mai bun fisier .avi din 5 astfel de fisiere este urmatorul:

Nu am procesat si celelalte fisiere inca, dar posibil sa o fac la un moment dat.

Procesarea insa mi-a luat ceva. Cum planetele sunt al doilea subiect preferat de astrofotografie pentru mine (dupa Luna), ei bine am vrut sa fiu sigur ca la final am maxim de detalii din fisierul original.

Asa ca pun mai jos si o schita a pasilor de procesare pentru imaginea de mai sus. Se vede clar ce inseamna “tehnologia” actuala fata de ce se realiza acum 20 de ani pe film. In perioada de care mentionez, daca as fi realizat o singura fotografie pe film, ei bine rezultatul ar fi semanat cu imaginea din stanga din secventa de mai jos. Chiar daca conditiile ar fi fost aceleasi. Inca un fapt interesant: ceea ce vede un astrofotograf in fereastra softului de achizitie in timp ce face imagini la o planeta, nu e deloc relevant pentru ceea ce “iese” la final. Mai ales cand conditiile de seeing sunt variabile, asa cum am avut si eu in cazul de fata. Doar la final, dupa stack si o procesare atenta se observa nivelul de detalii capturat.

Dovada:

Cu ceva nervi, dar si cu oboseala, ma apuc sa strang echipamentul, nu inainte de a face si doua fotografii cu instrumentatia:

Si cam asta a fost….prima imagine cat de cat buna la Jupiter pe 2011.

De acum incolo o sa fiu “pe faza” si nu o sa mai gresesc. Sper.

Imi urez seeing cat mai bun (macar 6-7/10 !!!). Nu de alta dar e necesar pentru imagini bune la cea mai dinamica planeta a Sistemului Solar.

Max

(15 iulie 2011)

Pe la Comana – 12 iulie 2011

Posted in Comana on July 13, 2011 by maxpho

O noua dupa-amiaza/seara prin Magurele cu +32/33 de grade. Ma hotarasc sa trag o fuga mica pe la padure, cu rationamentul ca macar acolo e ceva mai …rece.De mentionat ca am plecat pe un cer senin, si vreme cu “aspect canicular”.

Nu mica mi-a fost surprinderea cand pe la jumatatea drumului spre Comana norii care de la distanta pareau trecatori, au inceput sa genereze o mica ploicica insotita de vant moderat. Deja aspectul canicular se transforma in aspect de furtuna. Doua aspecte deci diferite 😀 . Am ajuns la padure pe cativa stropi de ploaie; se pare ca furtuna trecuse deja pe aici. Dovada erau crengile (de la mici la mari) cazute pe drum, cat si un ditaimai stejarul culcat la pamant de vantul care se pare ca fusese foarte puternic. A, si sa nu uit: temperatura in padure era de doar…19 grade Celsius !

Deci intr-adevar mai rece decat Magurele. Cu 13 grade !!!

Nu prea speram sa gasesc cine stie ce pe o astfel de vreme, si la acea ora. Ei bine din nou ma inselasem; si bine imi pare cand ma insel astfel.

La stejarul doborat de vreme/vremuri, singura vietuitoare de care am dat a fost o urechelnita. Dar nu una comuna insa.

UPDATE (15 iulie 2011): Cu ajutorul Unchiului care a identificat specia de urechelnita, am acum si un nume pentru ea: Forficula  smyrnensis. Desi nu am cazut de acord, eu am ramas la convingerea ca e vorba de o femela.

In apropiere era si “copacul Cerambyx”. Unde am observat nu mai putin de 5 exemplare de Cerambyx cerdo, intre care doua perechi. Deja ma mai inviorasem un pic. Temperatura incepea sa mai creasca un pic, cu Soarele iesind timid de dupa nori. La o buturuga, unde pana la inceputul anului asta tronase un superb stejar, si el plin de Cerambyx cerdo la vremea lui (anii trecuti), gasesc doi masculi de Morimus funereus. De fapt, initial gasesc decat unul dintre ei, insa cand il mut pentru o incadrare mai buna, il pozitionez fara sa vreau la cativa centimetrii de un alt mascul pe care nu il vazusem. In timp ce faceam fotografiile, cei doi masculi s-au apropiat si s-au sprijinit cap-in-cap. Foarte comic. Nu a durat mult insa si dupa o “tranta” mica, au fugit fiecare spre “casa” lui. Am reusit totusi sa surprind o parte din moment:

Foarte comic !

Tot prin apropiere cativa agrionizi imi dadeau tarcoale. Pareau suficient de amortiti din cauza ploii/temperaturii incat sa stea la cateva fotografii. M-am axat doar pe “ochisori” de data asta.

Si tiptil-tiptil (cum altfel ?) o iau spre zona Rosalia. Nu ma asteptam sa gasesc prea multe exemplare, poate doar unul-doua cel mult, insa si asa ar fi fost suficient.

Si ghiciti ce ?

Chiar am gasit, la inceput un mascul, urmat de o femela, pe care mai tarziu a “navalit” micutul mascul cu o rapiditate demna de Cartea Recordurilor !

Si stiti ce poate fi mai frumos decat un exemplar de Rosalia alpina ? Raspuns: DOUA exemplare de Rosalia alpina !

Forma pe care o ia un cuplu al acestei specii este foarte intriganta/impresionanta. Daca nu ai mai vazut pana atunci aceasta insecta, si o vezi pentru prima data sub forma unui cuplu mascul-femela, ei bine stai ceva pe ganduri daca sa te dai mai in spate ori mai aproape.

Superb !

Chiar daca nu am stat mai mult de o ora, ziua de azi o sa o tin minte multa vreme. Nu ma asteptam ca dupa o asemenea scadere brusca de temperatura sa gasesc atatea insecte (nu am scris si de zecile de libelule, ori cele 4 exemplare de Vanessa atalanta observate). Si cu atat mai putin o superba pereche de Rosalia !

Max

Comana si Arges – 7 iulie 2011

Posted in ASTRO, Comana on July 12, 2011 by maxpho

O noua seara de Comana.

Scop: evaluarea numarului de Rosalia alpina gasiti. Nu de alta dar dupa ce i-am gasit pentru prima data pe Rosalia la Comana acum doi ani in numar foarte mare (peste 30 in doar o saptamana), si anul trecut in numar foarte mic (doar 4 exemplare toata perioada), am sperat ca populatia sa nu fie in declin abrupt.

Si se pare ca nu e. Cel putin momentan pana nu se extind locurile de gratare prin padure ori se mai taie cativa copaci ca deh…e la moda.

Pot sa zic ca pana acum, ziua de azi -7 iulie- o pot denumi “Ziua Rosalia a anului 2011”. Nu mai putin de 9 exempalre intr-o singura zi. Din care 6 exemplare pe un singur copac !!

Dar sa incep si cu ceva fotografii.

Prima zona care am vizitat-o a fost cea de la copacul Cerambyx, fara a observa nici macar 1 (un) exemplar de Cerambyx cerdo !!!

In schimb prin apropiere, o omida de L. dispar, destul de maricica, probabil in preajma transformarii:

Si ajung si in “Zona Rosalia”. Unde incep numaratoarea la exemplare. Evident ca printre numaratori mai trag si cate o fotografie, cu exemplare de Rosalia in diferite ipostaze:

Si gasesc si o femela care isi depunea ouale. Un aspect mai rar observat in natura:

Si ouale, de doar 2.7-2.9 mm lungime:

Pe langa ea si un arahnid:


Mai departe alte si alte exemplare de Rosalia, pe copaci diferiti:

Pe la unul dintre fagii pe care ii vizitez des, o pereche de Messosa curculionides:

Si cam atat. Am facut fotografii aproape la toate exemplarele de Rosalia intalnite, la elitre si pronot, pentru a face (candva) un colaj cu varaitia desenului. Poate in vreo 2 saptamani cand se sfarseste perioada lor.

Si ajung acasa.

Mai tineti minte ouale pe care le gasisem acum cateva zile, de ziceam ca sunt aproape sigur ca sunt de fluture. E, am surpriza sa gasesc “ocupantii” lor iesiti. Nimfe ale unor plosnite, inca neidentificate sigur.

Foarte interesant cum s-au aranjat singure oarecum simetric si “la un loc” de o parte a fostelor “casute”. Simpatice nu ?

Dar ziua nu e terminata inca.

Seara ies la o runda de astrofotografie. Pe drum insa, mai am si ceva natura. Mai exact plopii gauriti de pe marginea drumului in imediata apropiere a locului de observatii. Aici intalensc un Oryctes nasicornis mascul si primul exemplar pe anul asta de Megopis scabricornis, un mascul destul de mic:

Si subiectul ASTRO din noaptea asta:

Nebuloasa planetara M 27 Dumbell:

Imaginea e suma a 43 cadre la ISO 3200 si 1600, cu Canon EOS 550D montat in focarul lunetei ED de 80mm. Timpii de expunere individuali au fost de la 60 la 180 secunde, folosind autoghidare prin Mak 90mm si camera Meade DSI, ghidaj cu softul PHD. Timpul total de expunere a fost de fix 1 ora…bine si inca vreo 42 secunde. Nu e cine stie ce imaginea, dar e totusi pe un cer de +5.2, asa ca nici pretentii prea mari nu puteam sa am.

E, si acum de abia puteam sa zic ca e gata ziua. Desi era deja 8 iulie cand incepusem sa strang setup-ul astrofoto. O zi completa.

Max

12 iulie 2011 (inca recuperez)