Archive for June, 2011

Evolutie SN 2011 DH

Posted in ASTRO on June 30, 2011 by maxpho

Mai jos postez o animatie cu evolutia supernovei ce a aparut pe 2 iunie 2011 in galaxia Messeier 51.

Imaginile prezinta galaxia in noptile de 28-29 mai, 6-7 iunie si 23-24 iunie 2011.

Toate cele trei au fost realizate cu exact acelasi setup: telescop Newton 200mm, F/5 cu Baader MPCC, Canon EOS 550D la ISO 1600, 3200 si 6400, si expuneri de 30-50 secunde. Desi am incercat sa egalez intensitatile celor trei imagini, tot apar diferente notabile, atat de la conditiile destul de diferite ale cerului din cele trei nopti, cat si datorita setarilor aparatului foto (in special ISO). Astfel ca a trebuit sa procesez diferit cele trei imagini, ceea ce se si vede. In schimb, in ciuda acestor defecte, este totusi observabila foarte bine evolutia supernovei: pe 28 nu era de gasit (cata nesansa sa fotografiez galaxia cu doar cateva zile inainte de aparitia supernovei, nu?), pe 6 iunie am observat-o prima data, iar pe 23 iunie stralucirea era superioara celei de pe 6 iunie. Inca nu am masurat valorile magnitudinilor, insa cum reusesc acest lucru, rezultatul il postez aici.

Max

30 iunie 2011

UPDATE (tot pe 30 iunie, dar seara)

Si am cautat eu frumos pe “Goagle” si am si gasit un soft moca si bun pentru determinarea magnitudinilor stelare dintr-o imagine.

Softul cu pricina –TeleAuto– l-am luat de aici (ultima versiune, cea de sus):

http://teleauto.org/DownloadEn.php

Numai ca … e in franceza. Nu ca nu as fi facut franceza la scoala generala si liceu, dar e cam peste mana sincer. Asa ca ceva mai jos in lista de la linkul de mai sus gasiti alte doua fisiere (“Reference Dictionnary (21 Kb)” si ” English Dictionnary (39 Kb)”, instalabile in ordinea asta) pentru schimbarea limbii din frumoasa franceza in mai utila engleza. Fisierele in cauza trebuiesc copiate in folderul unde instalati softul in cauza.

Acum, pentru un mic instructaj de folosire a softului TeleAuto, cititi pagina asta:

http://teleauto.org/PhotoManuEn.php

Si la exemplul lor din mai josul paginii o sa urmati pasii cum ii dau ei acolo pana cand, va loviti de o problema. In exemplul lor, in meniul Analyse/Photometry/Add a standard star, sub-meniul Photometry nu exista.

Am cam innebunit ceva vreme sa caut prin versuinile anterioare, pana am mai citit o data ce scria in pagina de instructaj. Si asa am gasit ca se pot folosi foarte usor comenzile rapide prin combinatiile de taste Ctrl+E pentru Add a standard star si Ctrl+M pentru masurarea stelei/supernovei in cauza. Simplu ca buna ziua. Cu cat mai multe stele de referinta selectate, cu atat precizia e mai mare, logic 🙂

Personal am luat magnitudinile stelelor de referinta de pe imaginea unui  astrofotograf celebru,  de aici:

http://www.universetoday.com/wp-content/uploads/2011/06/2011-06-02_M51L300002.jpg

Banuiesc ca sunt sigure valorile magnitudinilor. Din pacate nu am un atlas stelar instalat cu magnitudini mai mari de +13, asa ca am mers pe mana omului care a facut imaginea mai sus mentionata.

Si acum valorile din trei nopti, cu erorile aferente de masuratoare date de TeleAuto:

6 iunie 2011, 23:03 U.T.                           Magnitude = 13.83+/-0.207

21 iunie 2011, 20:24 U.T.                        Magnitude = 12.86+/-0.555

23 iunie 2011, 22:29 U.T.                        Magnitude = 12.83+/-0.369

Nu sunt mici deloc erorile, dar pentru o perioada mai mare de timp cred ca nu sunt chiar asa de importante.

Ceea ce e evident e ca in doua saptamani magnitudinea a crescut cu +1.

La ora cand scriu aceste randuri, se pare ca magnitudinea incepe sa scada.

Poate mai reusesc sa o mai observ fotografic macar de 2-3 ori pana dispare in eternitate.

Max

Comana pe zi si Arges pe seara-26 iunie 2011

Posted in ASTRO, Comana on June 29, 2011 by maxpho

O zi de fotografie in natura. Atat macro cat si astro. O zi plina deci.

Pe la Comana, ca de obicei, duminca dupa-amiaza e plin de grataristi si manelisti. Dar pe langa rebuturile societatii reusesc eu uneori, nu stiu cum, sa mai “prind pe senzor” si cate ceva din frumusetile naturii.

Asa ca incep “ziua de munca” cu o libelula (Libellula depressa) mascul:

Si un agrionid, pe care cred ca l-am stresat cam mult cu pozele mele:

Ma indrept tiptil-tiptil spre limita sudica a Deltei Neajlov-ului, la cateva salcii batrane pe care le remarcasem anii trecuti, in speranta ca gasesc vre-un exemplar de Aromia moschata, croitor care in perioada asta isi incepe zborul. Nu gasesc nici unul, din pacate, insa pe scoarta uneia dintre salcii, identific cu greu un exemplar de croitor nou pentru mine (inca o specie noua pe anul asta): Xylotrechus rusticus. Specie foarte rara, si aparent neobservata de ceva vreme in Europa. Deci un “plus” de importanta descoperirii. Dupa ce il vad pe primul, mai observ inca unul, pe care il fotografiez. Inca doi imi scapa “lentilei”. Primul exemplar e femela, ceilalti fotografiati ori doar observati, fiind masculi. Femela din pacate era un pic “atinsa”, probabil de o alta femela ori mascul: jumatate dntr-un picior posterior lipsindu-i. Asta e, si in natura exista violenta.

Masculul pe de alta parte, perfect din punct de vedere fizic, se lasa cam greu fotografiat, avand o viteza fantastica, si un camuflaj pe masura vitezei:


Si dupa o scurta vizita in zona Cerambyx, cu ocazia careia nu gasesc niciun exemplar de cerdo, mai trag o fotografie la o libelula si ma indrept grabit spre o zona mai retrasa din padure.

In aceasta zona, mai ne-umblata de melteni, gasesc din nou un Mesosa curculionides mascul, sovaind pe scoarta unui copac. Culmea, acelasi copac pe care am mai gasit acum cateva zile un exempalr din aceiasi specie, si chiar si “ramasite” tot ale unui exemplar din aceiasi specie.

La o privire mai atenta observ ceva pe “fruntea” si pe tooracele frumosului mascul: cativa acarieni stateau “atasati” probabil pentru a fi transportati pe gratis spre o alta gazda. In imaginile de mai jos crop-urile sunt foarte relevante pentru identificarea acestor mici…paraziti:

Ceva mai departe, la baza altui copac, statea ascuns intr-o scobitura, un exemplar tot mascul de Morimus funereus:

Pe un alt trunchi, un fluture (Macdunnoughia  confusa) astepta intunericul, la doar cativa centimetrii de o cicada (Tibicen hematodes), si la alti cativa centimetrii de un cariu. Cam aglomerat aparent copacul cu pricina, insa pareau ca se inteleg bine cei trei ocupanti:

Si cariul, de doar 3mm lungime. Chiar si la dimeniunea asta, cu setup-ul foto folosit, se disting ochii de tip compus:

Plec din zona “virgina” si ajung in poienita defrisata anul trecut. Aici, plin de libelule. Un exemplar trecut aparent prin multe:

Si o panorama de “orientare” pentru vegetatia corespunzatoare climei din perioada asta, la o temperatura de 26 grade (rezolutie mare):

Pe unul din copacii din centrul fotografiei, un exemplar “gigant” de musca rapitoare (Laphria  flava) se incalzea la Soare:

Pe un alt copac, intr-o scobitura a scoartei, o omida (probabil genul Acronicta) se pregatea probabil de “impupare” (transformare in crisalida):

Iar ceva mai jos, din nou prin preajma, o cicada se pregatea sa iasa din anvelopa protectoare in care a petrecut iarna. Cred ca am vazut mai mult de 20 de cicade in stadiu de iesire azi. Deh, cam e perioada lor.

Tot pe acelasi copac (cum altfel), un gandacel doar 4 mm lungime, care credea probabil ca e camuflat. La primul flash cu care am iluminat mai sus pozata cicada, si-a dat drumul in stratul de frunze de la abza copacului. Din pacate pentru el, camuflajul rosu-sangeriu nu l-a ajutat prea tare sa scape de fotograful-maniac. Asa ca:

Si parasesc eu Comana, dupa o zi superba intre zile mai putin frumoase, cu ploi si temperaturi scazute.

Ma duc acasa, prelucrez din pozele de mai sus, si ma hotarasc pe la vreo 10 seara sa ma duc la Dumitrana, langa Arges, la locul “meu” de observatii astro.

Cu luneta de 80 mm si Canon-ul 550D, fac cateva expuneri la Messier 8 si Messier 20 (nebuloasele Lagoon si Trifid). Ce a iesit, mai jos. Expunerea finala este compusa din 19  cadre la ISO 3200 si timpi de expunere de 30-40 secunde, neghidate. Timpul total de expunere nu a depasit 10 minute. Deci extrem de putin. Combinat si cu cerul destul de prost (mag +5.5 la zenit), e clar ca nu a iesit cine stie ce. Insa mi-am facut o idee pentru o eventuala iesire la munte: intra ambele nebuloase in campul lunetei  cu focala de 600mm, insa parca as cam avea nevoie neaparat de un field-flattener si focal reducer..nu de alta dar se cam vad alungite bine stelele spre marginile fotografiei, iar o luminozitate mai mare a obiectivului prin reducerea focalei la 510mm ar aduce un plus substantial imaginilor.

Si varianta pe alb-negru. Se observa plusul dat de culoare: detalii greu sau deloc observabile in imaginea alb-negru, sunt clar definite in cea color.

Si cam asa am reusit intr-o zi sa combin cele doua pasiuni: Astronomia si Entomologia. Chiar daca putin cam “slabut” la capitolul astro. Dar las ca recuperez eu 😉

Max

29 iunie 2011 (ca nu am avut timp mai devreme)

P.S: Multumesc pentru identificari (ca de obicei) pentru musca rapitoare, fluturele-noctuid si omida, lui Leonard (the “uncle”).

Inca o noapte la Comana-23/24 iunie 2011

Posted in ASTRO, Comana on June 25, 2011 by maxpho

Si am mai fost inca odata la Comana, insa de data asta cu scop clar: astrofotografie !

De data asta l-am avut ca partener de observatii pe Claudiu.

Scopul era ca dupa noaptea pe care o petrecusem cu “cateva zile” inainte cu unchiu, sa prind din nou un cer de +6.5 si sa il fructific cu imagini, speram eu foarte bune, cel putin pentru mine.

Ajungem noi pe la un 9 seara in apropierea padurii, si deja vedeam ca apusul nu era tocmai perfect: o usoara pacla afecta culoarea apusului imprimandu-i o tenta de albastru “prafuit”.

Initial planificasem sa ajungem intr-o zona in care mai fusesem acum doi ani, la limita estica a padurii, aproape de liziera. Traversam noi padurea pe drumul cica judetean care o traverseaza de la vest la est, si pentru ca era crepuscul, reusim sa observam multe exemplare de Lucanus cervus (Radasca) zburand pe la coroanele copacilor. Printre ele si un Cerambyx cerdo femela. Pana la iesirea din padure, in lumina fazei lungi a masinii zburau multi fluturi, in mare parte noctuizi, dar si cateva exemplare de sfingizi pe care nu am reusit sa ii identific.

Multa activitate in natura la orele inserarii !

E, si dupa ce cautam un loc pe care mi-l propusesem initial dar care era “ocupat” de un alt vehicul, ne deplasam spre nord, intr-un camp, si ne oprim intre cativa arbusti care ne asigurau o oarecare “acoperire” fata de ochii eventualilor trecatori. Nu de alta dar la putini kilometrii e un frumos sat locuit de, sa zicem asa…persoane pe care nu as fi vrut sa le deranjez.

Locatia finala a fost asta:

In prima imagine patratelul rosu din centru corespunde cu zona din a doua imagine. Am pus si repere in unitati de distanta pentru orientare. In ambele imagini nordul e sus.

Dupa ce am “stabilit” locatia, purced spre a pregati setup-ul foto, constand in telescopul Newton de 200mm F/5, montura NE Q 6 si accesorii, cum ar fi aparatul, EOS-ul 550D, corectorul de coma Baader MPCC, telecomanda, cautator, oculare, barlow-uri, etc.

Repezesc o colimare reusita si incep un mic tur al cerului: Saturn la 300x, M 13, M 8, M 11, M 27, M 51, M 57. Frumoase toate, in special M 27 si M 13 in care la 100 x se observau stelele individuale superb !

In timp ce ne-am delectat cu obiectele enuntate, crepusculul si-a mai pierdut din intensitate, si Calea Lactee se observa acum din ce in ce mai bine, in special zona zenit-sud. Sudul e chiar bun la locatia aleasa, si se intelege de ce doar dintr-o scurta privire pe harta.

Pregatesc, focalizez si declansez primele cadre la M 51. Cu tot cu recent aparuta supernova SN 2011 DH. Rezultatul dupa 23 cadre la ISO 3200 si 6400, cu timpi de expunere de 40 si 50 secunde, neghidat, e destul de slab. Insa, pe langa frumusetea galaxiei (pe care eu o vad necesara, dar care nu am reusit sa o evidentiez), imaginea prezinta totusi un stadiu al evolutiei magnitudinii supernovei, care acum e clar mai luminoasa decat la prima mea observatie fotografica.

Pentru identificarea supernovei, mai jos e un mic crop din original, procesat insa  diferit fata de imaginea de mai sus, atat in culori cat si alb-negru.

Supernova e marcata prin cele doua linii albe.

Pe la ora 00:10 trebuia sa treaca si ISS-ul. Asa ca pregatesc eu Mak-ul de 90mm cu aparatul foto si un barlow 2x si cautatorul 9×50, toate pe trepiedul foto, si astept. Cum ISS-ul tocmai a suferit acum ceva zile o modificare a altitudinii fata de sol (de+35km) efemerida nu era tocmai precisa, statia aparand cu aproape 2 minute fata de ora prognosticata. Cum eu focalizasem oarecum in graba, imaginile rezultate sunt sub orice critica, asa ca nu le mai postez aici, insa ce vreau totusi sa spun in aceste randuri este ca mi-am dat seama ca instrumentul mai sus mentionat este perfect pentru treceri la inaltimi mari deasupra orizontului ale ISS-ului: mic, usor de manipulat, stabil pe trepied, si optica foarte buna (testat cu doua nopti in urma pe Saturn la 250x!!!).

Urmatorul obiect deep sky, si ultimul din pacate pe noaptea asta, a fost M 8 Lagoon Nebula (Nebuloasa Lagunelor).

Zic ultimul pentru ca sesiunea la acest obiect deep sky a fost taiata oarecum brusc de rasaritul Lunii.

Nici imaginea de mai jos nu e cine stie ce insa e una dintre cele mai bune realizate de mine in sub-domeniul de “camp profund”, cel putin la capitolul detalii in zona centrala a nebuloasei.

Imaginea e realizata ca si precedenta cu Newtonianul de 200 mm F/5 si Baader MPCC, plus Canon EOS 550D la ISO 3200 si 6400, expuneri de 30 si 60 secunde. 42 de cadre au fost suprapuse in DSS (Deep Sky Stacker) cu un timp total de expunere rezultat de 28 minute. Cam putin dar se pot observa ceva detalii interesante cum ar fi “petele de praf” negre suprapuse peste diferite regiuni ale nebuloasei.

Si o varianta alb-negru:

Se observa clar ca imaginea color prezinta o structura exterioara mai clar evidentiata tocmai datorita culorii, in acest caz rosu.

Si o imagine a regiunii centrale, care de fapt e un crop si resize dupa originala:

Si o varainta alb-negru:

E, si cum Luna se ridicase cam sus, cerul care initial era cam de +6, deveni treptat de +5.2-5.4. Asa ca, un pic cam obositi, o luam spre casele noastre.

Poate data viitoare o sa avem parte si de un cer “adevarat” de macar +6.5 !

Pan’ atunci: cer senin !

Max

Pe la Comana 19 iunie 2011

Posted in Comana on June 20, 2011 by maxpho

Hmmm……………

Cu ce sa incep postul asta…

Cu nervii provocati de grataristii melteni sau cu fotografii ?

Nu pot altfel..

Deci, cu meltenii manelisti mancatori de mici si ragaitori de bere care se strang week-end de week-end la Comana ca sa…afume toata padurea si sa lase in urma lor numai gunoaie si carbuni fumeganzi. O gramada azi de vreo 20-25 de masini stranse in ce era candva poate cea mai frumoasa parte a padurii. O gramada de prosti, tarani in sensul rau al cuvantului, dobitoci ascultatori de sunete scoase de tiganii care vad ca invadeaza Romania, sau se inmultesc peste poate si ajung cica cantareti la posturi “inteligente” de televiziune, pro-basesciene.

Dar pe langa asta, ar mai fi si albinarii care s-au instalat in poienita proaspat defrisata anul asta. Parca la fiecare doua-trei zile mai apare cate un camion/masina cu rulota plina de stupi si se pozitioneaza in locuri strategice candva umblate de unele dintre cele mai rare specii de insecte si pasari de pe la Comana.

Cata prostie si cretinitate in tara asta frate…

Dar sa incerc sa revin usor la subiectul foto.

Deci azi, Duminica, am ajuns iar la Comana. Din nou l-am avut ca partener de expeditie pe Claudiu Tirifon.

Ajungem noi la padure, si dupa ce vad ca nu mai am cum sa ajung la copacul-Cerambyx din cauza stupilor, si nici in zona deltei Neajlov-ului nu pot sa opresc din cauza manelistilor-ragaitori, hotaram sa umblam prin locuri foarte rar vizitate de mine in cei 5 ani de cand vin la Comana.

Ce ma surprinde de data asta e nurul de mini-broscute care colinda padurea pe alei. Mini din cauza ca nu au mai mult de 15-17 mm in pozitie de repaus. Inca nu le-am identificat, dar urmeaza:

O alta specie de vietuitoare de care atat padurea cat si imprejurimile erau pline (peste 15 exemplare) a fost Inachis io:

Insa urmatoarea specie este, din pacate, mult mai rara decat marea majoritate a speciilor de insecte de la Comana.

E vorba de Rosalia alpina, specie superba din punctul meu de vedere. De fapt, e preferata mea intre toate speciile de coleoptere.

Exemplarul de azi e primul gasit pe anul asta. Si sper ca nu si ultimul; anul trecut am gasit foarte putini, poate doar vreo 5-6, pe cand acum doi ani am gasit in jur de 20. Din pacate si habitatul preferat al acestor superbi croitori e oarecum pe cale de disparitie: dupa ce ca dobitocii de Comana taie copacii ca nishte termite lipsite de minte, mai si “curata” padurea de copacii cazuti natural, copaci mai vechi si gauriti. Problema e ca tocmai pe fagi batrani si cazuti, in descompunere, sta Rosalia, care isi depune ouale pe astfel de “gunoaie” naturale cum le vad probabil “ingrijitorii” padurii. E unul dintre singurii gandaci-croitor care nu ataca copaci tineri/sanatosi, deci saraca specie e exterminata ce-i drept indirect din necunoasterea, indiferenta masei de melteni. IAR AM INCEPUT….gata, revin la poze. Doar doua cu acest exemplar mascul de Rosalia, exemplar care l-am luat in captivitate pentru a-i da drumul in alta zona ne afectata de….prostie.

Si dupa intalnirea cu Rosalia gasesc si doua exemplare de Liocola marmorata, ambele stand pe scoarta de copac:

Decidem sa parasim zona cu pricina si sa ne ducem la zona in care mut de obicei exemplarele de cerdo. Aici gasim pe o tulpina de…ceva, un trio de libelule. Nu am mai vazut pana acum, si pot sa zic de fapt ca nu am mai avut norc sa fotografiez, o “adunatura” de libelule in asa proximitate:

Pot sa spun ca dintre toate imaginile pe ziua de azi, asta e cea mai …reusita din punctul meu de vedere. Trei libelule intr-o imagine si in pozitile in care le-am “capturat” fotografic e un noroc rar !

Tot in zona asta gasesc si un exemplar femela de croitor-Akimerus schaefferi, primul din aceasta specie care il intalnesc:

Si ne deplasam noi mai departe, intr-o zona mai umbrita a padurii, dar unde, printre coroanele copacilor mai reusesc sa cada cateva raze de Soare. Aici, plin de Polygonia c-album, specie din care am observat cel putin 20 de exemplare azi. O fotografie in care se observa impreuna cu un exemplar de Argynis paphia, specie care la randul ei a fost dominanta ca numar azi-15 exempalre.

Si prin apropiere o omida de…………..

In imediata vecinatate a zonei in care zburau fluturii mai sus mentionati, gasisem eu acum vreo luna o geanta/haina ceva suba care la vremea aia se ascundea un gargaune ce isi facuse deja un inceput de stup, cu cateva larve tinere deja iesite din oua. Acum revin la geanta/haina si o rastorn sa vad cat a mai evoluat cuibul. Si a evoluat nu gluma. “Setul” de larve care le gasisem prima data erau acum deja in camera nimfala probabil in stadiu de nimfa, iar de jur imprejurul lor se pregateau alte larve deja mature sa isi inchida “portile”:

Stiu ca poate nu e o fotografie care sa prezinte lucruri “frumoase” insa asa e natura; frumusetea si placutul se imbina cu utilul si uratul 🙂

Ne preagatim sa mergem si in alta parte a padurii, zona de est, o zona mult mai uscata si relativ descoperita. Insa pana sa plecam, “simtim” o pereche de ochi deasupra noastra: un uliu ne “supraveghea” timid, zburand pe deasupra copacilor:

Ce mi-as fi dorit acum un teleu de macar 300 mm…

Si plecam in partea de est a padurii Comana. Aici, ma gandesc eu ca daca tot am luneta de 80 mm in portbagaj, sa trag cateva fotografii si la Soare, cu petele de rigoare.

Mai jos o imagine realizata cu luneta ED de 80 mm la un raport F/D de 15. Imaginea e o suprapunere a 114 cadre. Evident ca am folosit un filtru solar, un Baader cu ND 5.

Imaginea are o rezolutie destul de mare, si se merita sa fie “privita” ca atare.

Si e si un “first” pentru mine, fiind prima imagine reusita cu profil astronomic realiazate de la Comana.

Dupa foto la Soare intram in padure, unde eu termiant de caldura ma opresc un pic “pe bara”. Aici gasim pe crengile unui “pui” de stejar mai multe omizi de Lymantria dispar, dintre care una a avut atentia mea:

Tot aici observa Claudiu un…ceva pe varful unei crengi, ascuns sub o frunza. Ma uit cu atentie si vad ca e un ditaimai paianjenul. Si asa ca incep o sesiune foto la un 8-picioare:

Frumos nu ? 🙂

Dupa ce ne punem in miscare gasim si un exemplar de Natrix natrix omorat probabil de vreun caine ori bursuc; pacat, ca era o ditaimai femela de 1 metru lungime. Asta e…

O luam spre “iesirea” din padure, si trag o ultima (credeam eu) fotografie pe ziua asta:

Si ajung acasa. Dupa o temperatura de 34 grade cad oarecum rupt. Ma apuc seara sa scriu postul asta si…cu geamul deschis observ ca se aproprie un front fulgerator de nori. Rost pentru insectele din copacii vecini sa intre prin camere. Pe langa taunii de rigoare aferenti perioadei astea a anului, imi intra in camera si un superb mascul de tantar din specia Ctenophora ornata:

Max

Pe la Comana 15 iunie 2011

Posted in Comana on June 19, 2011 by maxpho

Stiam ca in seara asta (pe 15) era eclipsa, insa am ales sa mai dau o fuga si pe la padure. Cum timpul era destul de “stramtorant”, pentru ca truia sa mai ajung si pe acasa sa imi pregatesc setup-ul foto pentru eclipsa, am tras o fuga mica doar la copacul-Cerambyx. Aici, de cum am ajuns am si gasit trei exemplare de Cerambyx cerdo in diferite pozitii pe stejar. Ce-i drept toti erau cocotati cam sus pentru puterile mele, cel mai “apropiat” fiind pe la 4 metrii deasupra solului. Doi dintre ei erau masculi, iar un al treilea exemplar-femela (a treia poza de mai jos).

Femela statea semi-ascunsa intr-o gaura, probabil depunandu-si ouale ori asteptand sa se intunece sa isi inceapa zborul de noapte. Masculul din a doua poza a coborat ceva mai tarziu si am reusit sa il capturez in scopul mutarii spre o noua locatie.

Tot pe acest copac-multi-habitat, ceva mai jos de data asta am gasit si un exemplar de Morimus funereus:

Si cand ma aplec eu sa las blitzul de macro in geanta observ cu coada ochiului mai mult ceva mare negru intr-una din gaurile “aplicate” pe trunchi:

O frumoasa pereche de cerdo. Frumoasa, desi prima impresia a fost de ceva inspaimantator, ceva cum a descris Clau aici pe post…Aliens catarandu-se pe tavan. Si poza cam tot asa releva…

In sfarsit, unul dintre masculii de cerdo care mai devreme erau cocotati la etajele superioare ale trunchiului se hotaraste sa coboare…in tromba. Si cade chiar la baza trunchiului, foarte aproape de semnul rosu aplicat de Ocolul silvic, semn de taiere (fara creier de altfel). Cateva prim-planuri nu trebuiau ratate, asa ca:

Si in imediata apropiere a stejarului, suspendat parca in aer, un mic 8-picioare:

Si ma pregatesc sa plec de la stejarul-Cerambyx sa ii duc la noua casa pe cei trei cerdo gasiti, insa nu inainte de a-mi lua la revedere fotografic de la micul-mare monument:

Si ajung si la locul de debarcare a croitorilor, unde gasesc insa o pereche de Lucanus cervus, cam distantati ce-i drept, dar care sigur facusera cunostinta ceva mai devreme:

Si tot aici, un Dicerca alni

Si acum purced la eliberarea exemplarelor de cerdo. Ii pun eu linistit pe un trunchi taiat, si astept. Speram sa ii prind in fotografii in momentul decolarii; nu de alta dar seara se apropia destul de repede si asta era momentul opim daca vrei sa ii surprinzi in zbor. Ei bine, rasplata a fost pe masura:

Ei bine fotografii de genul asta vroiam sa realizez de multa vreme. Am mai facut cateva si anul trecut, insa de data asta mi-au iesit aproape cum imi doream. Prea putina lumina insa, ceea ce a dus la folosirea unui ISO mare, asta pentru ca si timpul de expunere a trbuit sa fie scurt pentru a iesi croitorii cat mai clari, ca deh, miscarile de decolare sunt destul de rapide.

Si tot asa am reusit sa surprind si unul dintre masculi zburand pe un fundal incarcat cu nori. Din nou a trebuit sa folosesc ISO mare, asa ca imaginea a iesit cam plina de zgomot (dar si din cauza prelcrarii pentru ca era o idee cam supraexpusa), motiv pentru care am prelucrat-o in alb-negru.

Frumos sa ii vezi zburand “catre nori”, liberi si aparent fara grija. Parca si tipa “yupiiii”.

Max

First light DBK 41AU02.AS, si Eclipsa de Luna -reloaded

Posted in ASTRO on June 18, 2011 by maxpho

Asa cum zice si titlul postului, mi-a venit noua camera de la Imaging Source pentru treburile Astro.

E o camera DBK 41AU02.AS, cu rezolutie 1280×960, ceea ce m-a si facut sa o comand. Asta pentru ca m-am saturat sa fac mozaicuri lunare cu 640×480 pixeli. Pana cand terminam de facut 4 regiuni ale suprafetei lunare in scopul de a le combina acasa intr-o singura imagine, ori se termina bateria laptopului, ori veneau nori, ori era prea umezeala in aer si se abureau componentele optice…

Asa ca de data asta am zis sa iau una cu rezolutie efectiva mare, si fara filtru IR block incorporat. Ceea ce o sa imi fie de mare folos mai incolo.

E, si hotarasc eu sa ies seara pe 16 iunie, adica in ziua cand a ajuns si camera la mine. Aveam deja luneta de 80mm cu tot cu montura in portbagaj, asa ca mi-am luat doar camera, laptop si aparatul foto. Si m-am indreaptat spre locul de observatii, acelasi camp de langa Dumitrana. Ajuns acolo am reusit doar intr-o fotografie sa prind si apusul Soarelui :

E acolo jos pe undeva daca va uitati cu atentie 🙂

Si pregatesc eu setupul foto, cu tot cu camera cea noua, si tintesc spre Saturn. O imagine la rezolutie nominala din 700 de cadre si prelucrata cu Registax 5 si Photoshop:

Nimic spectaculos. Un Saturn cu o luneta de 80mm la F/42. Si fara filtru IR block ori IR pass. Deci cam varza. Insa mi-a dat o idee ce inseamna ca timp de achizitie si de procesare o camera cu rezolutia asta. Pot sa zic ca sunt chiar multumit.

Si apropo, se observa si furtuna din atmosfera planetei, spre dreapta de meridianul central. Iar ca detaliu optic, se observa si diviziunea Cassini in ansele inelelor (la capete adica). Nu-i rau pentru un 80mm !

Si o imagine a setupului:

Si cum stateam eu si ma uitam la cadrele cu Saturn in timp ce erau achizitionate, vad cu coada ochiului spre sud-est un prea-frumos rasarit de Luna:

Cu bateria aparatului pe terminate, am reusit sa trag cateva cadre, dintre care l-am selectat doar pe asta, unde culaorea e cea mai apropiata de ceea ce am observat cu ochiul liber. Imaginea e cu obiectivul macro canon de 100mm.

Decid rapid sa montez aparatul pe luneta de 80mm in focar sa fac cateva imagini si la o focala mai mare, asta pana se termina chiar complet bateria aparatului. Din 6 cadre mai mult sau mai putin reusite am ales-o pe asta:

Nu de alta, dar imi aduce aminte de proaspata terminata eclipsa.

Mda….cam asa mi-am petrecut timpul cu primele incercari ale camerei DBK. Cu un Saturn cam varza, dar cu o Luna superba, care si-a pastrat aparent culoarea din noaptea precedenta 🙂 .

Max

Comana 17 iunie 2011

Posted in Comana on June 17, 2011 by maxpho

Si gata….e vineri ! Am terminat programul de serviciu, asa ca unde sa ma duc sa ma deconectez ?

La Comana.

Am pornit-o intr-acolo pe la orele 18 si ceva, pe 28 de grade in Magurele, si 70% senin. La nici jumatate din distanta spre destinatie deja cerul era 20% senin…Insa am continuat, ca inca vedeam partea plina a paharului. Numai ca avea sa se cam verse pe mine in curand…

Ajung la padure, chiar la locul unde ma tot chinui sa salvez exemplare din specia Cerambyx cerdo, si incep sesiunea foto cu un Araschnia levana levana mascul (nu m-am repetat, asa se numeste forma de fata prezenta). Primul pe care il vad pe anul asta; ma refer la forma levana, ca forma prorsa (care e maroniu-roscat) l-am intalnit la vremea lui, cu ceva luni in urma.

Din pacate iluminarea scazuta datorata sosirii norilor amenintatori si rasunatori (cu tunete) nu mi-a permis obtinerea unei fotografii chiar frumoase, trebuind sa folosesc ISO mare. Dar lasa, ca in curand o sa fie plin de ei si o sa am si e sansa sa ii intalnesc in timpul zilei.

Urmatorul pe lista subiectilor fotogenici, sau mai degraba “urmatoarea”, a fost o femela de cerdo, ce statea linistita pe o buturuga:

Ajung si la copacul-Cerambyx, unde gasesc doi masculi de cerdo ce coborau in graba.

Ceva mai jos un mic Dorcus parallelipipedus. O poza nu-i strica zic eu:

Si ceva mai sus un exemplar de Clerus mutillarius, ce cauta disperat ceva comestibil, cum ar fi un gandac-cariu, sau el stie ce altceva.

Si iau eu exemplarele de Cerambyx si incerc sa ajung la locul de eliberare.

Dar…incepe o ploaie in averse lungi si dese, cu pauze din cand in cand…asa ca sa ma amageasca sa mai raman un pic prin zona.

Ei bine nu raman si gonesc prin balti si ploaie spre iesirea din comuna Comana. Fac dreapta spre Gradistea si devin martor la un fenomen pe care nu l-am mai fotografiat de foarte mult timp: un curcubeu.

Trag eu cateva poze cu obiectivul de kit cu IS 18-55 mm, cu scopul de a face o mica panorama. Si vad ca a iesit cat de cat. Se poate vedea si al doilea arc de curcubeu la exterior in laterale, dar si un pic sus. Frumos peisaj…Jos si la mijloc se vede si o umbra…oare a cui sa fie ? Hmm…

Si mai trag o fotografie cu obiectivul de macro de data asta (100 mm), doar la unul din “picioarele podului de culori”. Insa se observa si arcul exterior in dreapta de tot, dar destul de slab:

Si ma indrept mai departe spre casa, adica Magurele. Din nou sunt deviat de la traseu de data asta de un Soare rosiatic, care aici prin apropiere de Dumitrana (pe unde deviasem eu), pare netulburat de nori. Asa ca scot eu repede trepiedul, montura si luneta de 80 mm (pe care le am de ceva zile la mine in speranta ca o sa am bunavointa de a face cateva imagini la petele solare de zilele astea). Montez tot, si incep sa trag poze. Ce a iesit, ei bine mai jos:

Se observa si doua grupuri de pete solare, AR 1236 (sus), format dintr-o pata principala mare care deja se divide si cateva pete caudale mai mici, si grupul AR 1234 (jos)  format din mai multe pete mici. Acesta din urma este vizibil doar in prima fotografie. Efectul de intunecare a discului care se observa pe masura ce Soarele trece sub stratul de nori, se datoreaza picaturilor de ploaie pe care norii din imagine le genereaza.

Si o animatie a ultimilor momente ale apusului, cu imersia Soarelui intr-un strat pufos de nori (click pe imagine ca altfel nu se misca 🙂 ):

E si cam asta a fost pe ziua asta. Cateva insecte, un fenomen optic atmosferic, si un apus de toata frumusetea, cu tot cu pete 🙂

Max